Singure clopote

Singure clopote bat din primejdia lor
O lume de cer încolţit le urmează,
Închipui o treaptă şi încerc să cobor,
Dar seara în jur delirează.

Îmi tângui piciorul cel singur şi trist
Ce pipăie somnul din lucruri ca apa
Pe care Îşi poartă picioarele Crist
Cum dusă-i pe lacrimă pleoapa…

Uneori e atât de răspuns o-ntrebare
Despre câtă durere atârnă de noi,
Că ascult în furtună cum se frânguie marea
Şi coralului rupt cum îi creşte altoi.

Numai Domnul mai poate răspicat să rămână
În mirarea mea zâmbet şi în mersu-mi toiag…
Şi credinţa îmi pune îndurarea în mână
Să pornesc pe oricare înserate în larg.

(Imaginea din fundal e o grafică proprie)

Anunțuri

2 Responses to Singure clopote

  1. deadcountess spune:

    imi palce mult poemul. bravo, greu cu scriul in rima. treci si pe la mine, paote iti palce vreun poem ceva.

    asta e bun, chiar merita citit.

    „mi tângui piciorul cel singur şi trist” sublim. nu stiu cine esti, dar imi placi! keep up with your good work.
    si btw, grafica e beton! 😉

  2. ionatan spune:

    Aş trece eu pe la tine, dar nu ştiu cum să ajung… Dă-mi, te rog, o adresă validă.
    Uneori nici eu nu mai ştiu cine sunt! 🙂
    Cu graficele astea beton, ce zici, mă angajează în construcţii?! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: