Ping-pong poezie (exerciţiu de rimă 1)

iulie 10, 2008

Ionatan + Mario, mesaj pe ClaS 17 dec 2001

Un joc: Mario scria un vers, apoi adăugam eu unul, apoi el şi aşa mai departe. A ieşit ce se vede.

Care este oare taina primului fulg de nea?
Este pauza de cafea a lacrimei din privirea mea!
Sau bucuria ingerului meu in splendoarea sa!
Cand de ganduri ma lua
Si spre ceruri m-arunca
sa fug de la nu la da.
de la ura la a ura,
de la pulbere la stea.

Sa fie el doar parte a neutralitatii unui anotimp?
Este olimpul tacerii, da, un olimp!
Iau de aici doar un rastimp!!!
si il pun intre iesle si ghimp.
Poate-l transformam in nimb
Tu il iei si-l alinti, eu in pasari il schimb.
(le privesc de dupa damb)
cu gandul meu si drept si stramb.

Sa fie doar un detaliu tehnic pentru matematicieni si
fizicieni?
E legatura transcendentala intre oameni si ierni!
Sau intre frati:romani-coreeni!
Sa curete visele, cand le asterni.
Si prin basme cand le cerni.
Soapte de copii in vremi.
Cand i-auzi nu te mai temi,
Ca o patrie te-nstemi.

Sa fie el elementul initial al declansarii mirarii?
Numai cand duci inima ta dincolo de capatul zarii!
Neintelegand mai nimic te dedici adorarii.
Cu fulgul, cu vantul, cu norii.
Ghioceii si cocorii.
Pana ce se-mpart culorii.
In partasia splendorii
din acancul florii.

Sa fie el pasul decisiv de la inocenta la dureroasele
intrebari metafizice?
Da, si trebuie facut intre mesele zinice!
Pentru solutii de-a dreptul mirifice!
In secundele nepotrivnice.
Curate de ganduri habotnice.
intre pleoapele rodnice
secvente artistice
de zambete ritmice

Sa fie el cel care a adus la viata dorul dupa minune?
Dupa minunea primaverii, probabil, dorul mai mare acum e.
Care-i acesta? te rugam ;hai de ne spune!!!
Sa faci albul verde, adica, iar fulgul, de sturzi sa rasune!
Imi place tabloul. Pe bune!
Pune-l in rama, in cuhne!
Lipesec din fundal niste -alune.
Daca le ai, hai de le pune!

Care este oare taina primului fulg de nea?
Craciunul, fii sigur! Si trebuie sa ramana asa.
Deci, te-asteptam a ne colinda!
Ce bine-ar fi, de s-ar putea!
Platim noi drumul , nu te speria!!
Voi veni grabnic, nu cu trenul, ci cu inima!
Uneori e mai scump asa.
Nu, cu o inima ca a mea!

Vine Craciunul… si cu el dorurile noastre
Se fac stelute de pom, stelute maiastre!
Rosii si verzi, colorate, albastre
In sfanta, ingereasca oaste..
Cu suflete albe si caste
Si fulgul in ei cat de vast e!
Cat a inimii prapastie
Peste gemete si napaste.

> >> >> > plin de atmosfera
> >> >> > al vostru
> >> >> > Mario
> >> >> > 🙂 si Ionatan

Sa fie el doar un culoar?
vedem raspunsul in Ianuar.
Si pan’atunci sa stam pe jar?
Nu. Schimbam cuvinte iar si iar…
Schimbam si gandul cel hoinar?
De secunde-avem in dar.
Un Craciun in inimi si in calendar.


Plângând ‘naintea Ta

iulie 10, 2008

Cuprins de spume timpul e răsfirat în larg
Cum, nimeni nu mai ştie, când ploi îl scrijelesc,
Mai poate ţine-ntr-însul înfipt al meu catarg…
Condori bătrâni şi palizi în inimă lovesc.

Posaca stea a morţii clipeşte nemilos
Şi parcă nu e alta pe cerul de departe.
Talăngi de neputinţă mai surpă un colos
Din bâiguiala lumii cu ţipete deşarte.

S-a dezlipit o pală de frică dintr-un om,
O inimă albastră s-a pietruit în altul…
O cruce creşte largă în fiecare pom,
Iar cerul de departe şi-a adâncit înaltul.

Mă plec în pulberi spume, atât mi-a mai rămas,
La început iubirea sfielnică-i şi-ar vrea
Să mă agăţ de litere, să mă prefac în glas
Şi să-mi îngrop durerile plângând ‘naintea Ta.