PPP 6

iulie 22, 2008

Mesaj ClaS din data de 22 ianuarie 2002

1.De-i vorba sfasiata in ritm de inchizitii
2 Si ranile mai tac din cand in cand,
3 In sali de bal din mute propozitii
4 De friguri tremura un rest de gand.

1 Cand rugile pe spini au picurat
2 Vad ape surazande printre ore
3 Si de atata aer descheiat
4 Aud cantari crescand in mandragore

1 Eu îţi răspund pentru a câta oară:
2 Lumina nu-Ti mai moare niciodata…
3 Un sarpe de-ntrebare isi strecoara
4 O umbra peste carnuri vanturata.

1 Cand firele de iarba-s balada de cuvinte
2 Fierbinte-i painea si obrajii-s calzi.
3 Zbatut adanc de inima-Ti fierbinte,
4 Respira sanul linistea din brazi.

1 …Mario
>2.. Georgiana
>3.. Ionatan
>4. Catalin


Dacă eram fete, eram buni de dulceaţă!

iulie 22, 2008

Un prieten îmi spune că nu suntem „afini”. Că adică suntem deosebiţi în ce priveşte anumite afinităţi, cred eu că a vrut să spună. Sincer, până acum nu am mai întâlnit cuvântul, cu sensul ăsta. Cred că A.Dama ne-ar fi de folos aici, ea e şefa cu sensurile cuvintelor. În dicţionar am găsit cuvântul, dar nu şi sensul ăsta legat de afinităţi… Acolo spune ceva despre „rude prin alianţă”. Afină=rudă.

După părerea mea, dacă într-adevăr nu există, prietenul meu merită felicitat: cuvântul sună bine cu sensul pe care cred eu că l-a intenţionat. Şi fiindca e si poet, indraznesc sa-l felicit pentru o faină licenţă poetică.

Dar cuvântul „afin” denumeşte şi o plantă. Un arbust de la munte din ale cărui fructe se prepară băutură (afinată) şi dulceaţă. Aşa că m-am gândit că este bine că nu suntem afini, că dacă eram fete (afine), eram buni de dulceaţă!