Înţelepţii moştenesc pământul

Ştiu câtă cătare are iubirea. Nu vorbesc despre aia de-i face pe unii să piardă trenul, iar pe alţii să-şi piardă minţile.

Spun despre iubirea de celălalt, într-atât încât să uiţi de tine, să nu mai conteze pe ce fel de lume trăieşti, că e o lume de lupi răpitori şi de lei care caută pe cine să înghită… Să nu mai conteze că ceilalţi te văd prost. Prost de bun… da’ tot prost.

Domnul ne-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Aşa a vrut El. Şi ne spune să fim blânzi. Blânzi ca porumbeii. Dar şi înţelepţi. Înţelepţi ca şerpii. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.

Şerpii se ascund uşor şi repede. Pământul nu are secrete pentru ei. Cea mai uşoară adâncire, cea mai ascunsă „gaură de şarpe” îi poate salva dintr-o primejdie. Ei moştenesc pământul: înţelepţii!

Psalmul de sub perfuzor 13

Eşti, Doamne, cu ochii pe mine, cum prin valea umbrei morţii colind, eşti plin de inima Ta şi de ochi de jur împrejur, că lumina e ca pulberea de pe drum. Vesel sau trist cum sunt, mă suni ca pe o sunătoare de prunc, de zâmbesc îngerii.

Iartă-mă, Tată, cu unul dintre gândurile Tale, iar cu celelalte ia-mă pe după umeri. Fiul risipitor avea tălpile pline de praf… Eu am creştetul. Între mine şi Tata creşte o lacrimă şi nu ştiu exact dacă e a Lui sau a mea. Sau a noastră.

Când ne privim în ochi nu mai vine seara. Ce vâltoare de iubire face din mine fulg? Nu ştiam că inima Ta pluteşte… Iartă-mă de privelişti şi ţine-mă ca pe o fotografie în care a rămas doar izvorul.

Ping-pong poezie (exerciţiu de rimă 3)

Mesaj ClaS 26 dec 2001
(poezie cu strofe de cite 4 versuri, cu rima uniforma pe fiecare strofa)

Poezia e un dar,
rostogolul dintr-un zar,
suflul muzical
din taria unui val.

Poezia e un dor

Poezia e un car

Poezia e un cor

(mai adaug doua strofe)

Poezia e un far

Poezia e un for

(si am facut si ultima strofa)

Poezia e un dar.
De te sui in acest car
luminezi precum un far
raspindind in juru-ti har.

1 Sanda
2 Ionatan
3 Cami
4 Mario