Ştiu câtă cătare are iubirea. Nu vorbesc despre aia de-i face pe unii să piardă trenul, iar pe alţii să-şi piardă minţile.
Spun despre iubirea de celălalt, într-atât încât să uiţi de tine, să nu mai conteze pe ce fel de lume trăieşti, că e o lume de lupi răpitori şi de lei care caută pe cine să înghită… Să nu mai conteze că ceilalţi te văd prost. Prost de bun… da’ tot prost.
Domnul ne-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Aşa a vrut El. Şi ne spune să fim blânzi. Blânzi ca porumbeii. Dar şi înţelepţi. Înţelepţi ca şerpii. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.
Şerpii se ascund uşor şi repede. Pământul nu are secrete pentru ei. Cea mai uşoară adâncire, cea mai ascunsă „gaură de şarpe” îi poate salva dintr-o primejdie. Ei moştenesc pământul: înţelepţii!