Grafica 2

V-am spus aici că sunt un pictor… ratat? Nu? Ei, vă spun acum…

Poem pentru acasă

Ce gânduri străine mă fac azi să cred
Că-n lumea în care Lumina
A fost răstignită… eu aflu cetăţi
În care să-mi pun rădăcina?!

Stăpânul, adesea, în lumea de lut
A fost prigonit în ai Săi…
Dar toţi, prin credintă-au privit către cer
Şi nu la durerea din văi…

Iubi-voi pe Domnul privind peste zări,
Mă-ncred în iubirea-I aleasă.
Şi poate e soare, sau poate că nu-i…
TOT CERUL ÎMI ESTE… ACASĂ.

Publicitate

Iacob şi ispita lui

Îi spun bun venit lui Iacob. Mi-a trimis câteva poeme din care am ales unul pe care, cu îngăduinţa lui, l-am aranjat puţin şi vi-l oferim:

Ispita

inima îmi bate strâmb
se strică-n gând culoarea
înăbuşită în petale
sorbind nectar

cu hainele pătate de polen
din creştet până-n tălpi
visând butoaiele de miere
netrebnică gâză

O Tată inima îmi bate strâmb
o ia în mână că se strică