Vânătorul nins

februarie 7, 2008

Când teama e culoare pe întins
Şi codrul corn de rege sună iar,
Fug cerbii muţi de vânătorul nins
Cu ochii aţintind în vânt ca-n far.

Un adăpost e clocotul din căi
Al alergării, poate doar aşa
S-or odihni când vor ajunge-n văi,
C-au alergat de nu se mai ştia.

Dar nu e fuga, spui, de măsurat
În fiecare frica fiecui,
Doar urma lui în aeul curat…
Spre cerbul bun mă duce urma lui!

Ajunge-mă la timp cu ninsul Tău,
Vânează-mă senin şi-ntemeiat
Cu o zăpadă cât un Dumnezeu,
C-o armă cât o cruce de purtat.

Reclame