De cât nisip este nevoie pentru gândul tău?

februarie 11, 2008

Am invitat pe cineva special… Nici nu ştie. Nici ce mi-a sugerat, nu ştie. Probabil că nu va şti niciodată. Ca nisipul…

Vă amintiţi? Când Domnul nostru scria pe nisip, care gând îl punea El acolo? Era bucurie în gândul acela, era tristeţe…? Sigur era pace. Şi era iertare. Şi era salvare. Era frumuseţea care salva lumea…

Era de nisip lumea, dar atâta frumuseţe adăpostea! Urâtul, murdăria şi moartea erau acoperite cu nisipiul unei realităţi peste care se scria altceva. Peste pieritor şi aparent se scria ceva veşnic:

– Du-te şi să nu mai păcătuieşti!

„Du-te” este treaba noastră”. Este nisipul nostru.

„Să nu mai păcătuieşti” este scrisul Său pe nisipul acesta…

Reclame

Era nevoie de nou…

februarie 11, 2008

clas1.jpg

 Mesaj postat pe ClaS la data de 18 iunie 2001

Dragii mei, vă mulţumesc tuturor pentru interesul şi preocuparea dovedite faţă de cultura evanghelică şi Îl slăvesc pe Domnul de bucurie(…)

În armia Domnului sunt purtători de tot felul de drapele, contează doar că suntem o singură armată care mărşăluieşte spre cer. Să nu lăsăm culorile drapelelor să ne ia ochii: în frunte este Conducătorul, iar împotriva noastră este cel rău. Nici o confruntare nu e lipsită de primejdii, mai ales cele de la nivelul minţii. Nu ca aş fi constatat aşa ceva aici, dar vreau să fim conştienţi că şi progresul este un instrument al duhonicescului, un drapel al Domnului, că El este Cel care ne dă „voinţa” , dar tot de la El vine şi „înfăptuirea”. Că lupta pe care o avem de dat este deja câştigată! Cultura evanghelică va atinge (sau va rămane la) standardele necesare îndeplinirii scopului Împărăţiei, aşa cum va voi Domnul. Nu uit un cuvânt: „Tot ce găseşte mâna ta de făcut, fă cu toată puterea ta.”

Da, şi eu şi fratele P. (un versificator din X n. n.) suntem la acelaşi nivel înaintea lui Dumnezeu dacă şi numai dacă facem „cu toata puterea” ceea ce găsesc mâinile noastre de făcut. Din punctul ăsta de vedere s-ar putea ca eu să fiu mai jos decât el, chiar dacă scriu mai bine! Aviz tuturor!

Nu sunt de acord cu afirmaţia că am exclude unele subiecte. Doar unele moduri de abordare a lor. Cred că ceea ce am adus până acum şi vom aduce aici, exemplifică.

Dar, cum bine zici, L., e nevoie de nou. E nevoie de nou pentru cei care caută pe Dumnezeu acolo unde străluceşte noul. Nu sunt mulţi aceştia. Din

nefericire pentru noi, M. are dreptate. Dacă pentru cei mai mulţi, poetul dăruit este fratele P. şi nu eu sau tu, pentru alţii poezia este altceva decât scriu cei ca persoana amintită. De aceea am iniţiat această listă: pentru promovarea unei schimbări. Eu cred că e nevoie de ea şi vă mulţumesc acelora care mi-aţi venit alături. Poate că odată vor accepta noul şi ceilalţi. Probabil că atunci când el se va încetăţeni ca normal… Să nu uităm însă că noul tot din ce e vechi apare!

Şi dacă vechiul e încă actual, mai avem de lucru(….)


Psalm de slavă

februarie 11, 2008

Când aripi rup din zbor câte-un hulub
Şi îl aştern aşa de lin privirii,
Atuncea, Doamne, mă visez un cuib
La căpătâiul preahălăduirii.

Atuncea vreau, din aerul ce-l sorb
Să mă desfăşuri ca pe o mantie
Un sceptru orizont suit din colb
Şi drept şi tandru ca o poezie.

Un psalm de mine răsfirat pe ani
Să scriu cu pana unui sentiment
Sau cu albaştri îngeri diafani,
Ca ape limpezi pe un continent.

Un psalm de slavă cât incendiul cel
Al unei inimi arsă de iubiri
Aş vrea să fiu… Iar glas să fie El
Să-mi facă flăcări din mărturisiri.