Aroma de Dumnezeu

iulie 15, 2008

Întrebaţi-mă despre mine. Cât adevăr vă voi spune şi cât va rămâne nespus? Cât adevăr despre Sine ne-a spus Domnul nostru? Pe tot, veţi răspunde. El este Adevărul. Da? Cât cunoaştem şi cât nu, despre Dumnezeu? Aşa şi cu mine… Bineînţeles, la scară, şi luând în considerare că şi voi sunteţi oameni. Adică… tot la scară! 🙂

Eu am un mare avantaj: pot spune în poezie acele lucruri despre mine pe care nici eu nu le ştiu exact, fără să mint. Uneori lucrurile pot fi spuse doar atingându-le. Aşa făcea Domnul Isus când vorbea în pilde. Sau când vindeca bolnavii, atingându-i: vorbea despre o realitate a Sa, realitatea Împărăţiei Sale.

Într-o zi, orice floare de tei se rupe şi cade. Rămâne parfumul ei să mai spună ceva, un timp… Orice gând despre tei sugerează, presupune AROMA de floare de tei. Isus Hristos e AROMA DE DUMNEZEU! Aromele nu mor niciodată. Parfumul unei flori dispare. Aroma însă e ideea despre puterea unei flori, mai mult, însăşi împărăţia acelei flori. Ea nu poate dispărea. Aşa cum nu dispare o oglindă când încetezi să te priveşti în ea.


Cevanoul din areopagul virtual – 1 –

aprilie 23, 2008

 

„Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.” (F.Ap. 17:21)

Nu vi se pare cunoscută atmosfera? Nu cumva în Atena din vremea lui Pavel îşi au originea blogurile din ziua de astăzi şi internetul cu toată zbaterea lui?

Nu cumva exact aceeaşi impresie o lasă eforturile noastre de a spune şi de a auzi mereu câte ceva nou? Măcar atenienii se distrau pe ei înşişi, noi pe cine vrem să distrăm?

Sau şi noi tot pe noi înşine ne distrăm, orgoliile noastre, pretenţiile de a fi altfel decât alţii, măcar de-am fi!?

Pe epicurienii şi pe stoicii acelor zile îi interesau totuşi spusele lui Pavel, acel ceva ciudat la auz, acea învăţătură nouă… Pe blogerii din ziua de azi, sătui de învăţătură, nu-i interesează decât să-şi deseneze golurile spirituale uneori atât de abject umplute, ca ghenele dintre blocuri.

Aşa că cevanoul a umplut areopagul virtual şi dă pe dinafară. A ajuns până-n Atena primului secol. Măcar de l-ar întâlni pe Pavel!


Aţi încercat vreodată să renunţaţi la punctul de pe i ?

aprilie 22, 2008

 
Toată lumea vrea să pună punctul pe i. I-o fi frig, săracul… 🙂

„Ca să pun punctul pe i”, zice el, terminându-şi argumentaţia extrem de inteligentă.
„Ca să pun punctul pe i”, spune ea, privindu-şi cochetă şi încântată, unghiile proaspăt colorate, după ce şi-a lăsat audienţa cu gura şi cu ochii căscate. Fiecare cu punctul lui…

Oamenii îşi cară de-o viaţă punctele de pe i abia aşteptând prilejuri să îi pună la punct pe ceilalţi. La punctul de pe i-ul lor, cărat cu grjă şi dedicare, făcul altar, cântec de leagăn, mireasmă personală plină de şarm, charismă secretă şi seducătoare, care îi face „nebunii frumoşi” şi interesanţi ai lumii orgoliilor.

E credinţa mea şi e intangibilă… Este punctul de pe i-ul meu, nu vă puteţi atinge! Eu sunt centrul acestui univers, eu sunt punctul de pe i, eu şi eu şi eu… Eu fac umbră literelor tale, se mai împăunează ei. Ai să faci cum vrea punctul meu!

Heei! E săptămâna mare! le-aş striga. Cineva a luat toate punctele de pe i şi le-a cărat până i-ul s-a făcut cruce. Le-a cărat prin toată săptămâna asta până la Înviere. De ce vă străduiţi să vă păstraţi punctele alea nerelevante, confuze, dureroase uneori?

Aţi încercat vreodată să renunţaţi la punctul de pe i?


Să spun, să nu spun…

septembrie 21, 2007

information.png

De ce uneori e atât de greu să spui ceva? Ceva ce te poate răni pe tine sau pe alţii? Mai ales când ştii că a alege să taci ar duce la urmări nedorite nici de tine, nici de ei? Oare nu L-a durut pe Domnul să spună? ” „Vai de tine, Horazine!”… „Vai de tine, Betsaido!” Oare i-a fost uşor să spună asta?

E greu, că se rupe iubirea. Trupul ei e rănit, liniştea ei e frântă. Nu mai poţi avea încredere, după speranţe pierdute… iar toiagul frânt nu mai sprijină nimic. Înseamnă orgoliu să spui adevărul, chiar dacă e al tău, chiar dacă îl vezi numai tu, deocamdată? Dar de unde ştii că e adevărul, că doar nu eşti profet!

Când ai un început şi un sfârşit, adevărul nu poate fi în tine. Vine din afară şi te umple. Dacă te doare privirea strâmbă ori cuvântul întortocheat, zig-zagul tăcerii sau orizontul chiorâş, inseamnă că cetatea e vai. Poate că tu nu ştii de ce, dar adevărul ştie. Şi totuşi mă întreb: să spun, sau să nu spun…?


Loc de muncă

septembrie 15, 2007

Nou!
Loc de muncă deosebit! Ofertă extraordinară!
Vă interesează o activitate care să vă ofere avantajele pe care le urmăriţi? O activitate care să vă asigure imunitatea în faţa tuturor încercărilor de mituire şi de corupere a dumneavoastră de către lumea în care trăiţi?
Zi de zi tot mai mult oamenii, de la cel mai mărunt funcţionar până la membrii guvernului sau ai Parlamentului, îşi „rotunjesc” veniturile pe căi condamnabile, mereu sunt date publicităţii acte de corupţie datorate lăcomiei omeneşti ori insuficienţei venitului provenit din muncă cinstită şi nu vă place acest lucru.
Aţi vrea să trăiţi corect într-o lume corectă.
Să vă creşteţi şi să vă educaţi copiii conforme standardelor înalte de moralitate şi conştiinţă. Să nu vă mai temeţi de ziua de mâine, de sărăcie sau boală.
Să rămâneţi integru şi capabil de confruntare cu orice vicisitudine vă tulbură existenţa.
Acest ideal este acum cu totul realizabil: există serviciul pe care-l visaţi de atâta vreme!
Numărul de locuri este nelimitat. Vârsta sau sexul nu contează. Nici nivelul de pregătire. Sunt puse la dispoziţia fiecărui angajat facilităţi extraordinare de consultanţă şi instruire. Practic, nu pot exista cazuri de eşec în carieră.  

Vi se oferă şansa de a lucra la « Serviciul de relaţii speciale ». Sigur v-ar plăcea să lucraţi în cadrul serviciului nostru. Aici fiecare angajat este un om special, care se ocupă cu întreţinerea de relaţii speciale cu ceilalţi oameni şi se străduieşte să creeze alte locuri de muncă pentru alţi angajaţi. Se asigură prin contract ferm avantaje deosebit de interesante :
– înregistrarea automată ca acţionar cu posibilităţi nelimitate de a deţine acţiuni ale serviciului nostru
– integritate morală şi credibilitate socială nelimitată
– neplata acelor taxe şi impozite determinate de nevoia intretinerii unor organisme de justitie şi ordine socială – aceste sunt automat preluate de către Angajator
– asigurarea unuei remuneraţii extraordinare care vă va asigura confortul visat, pentru totdeauna, şi o siguranţă totală cu privire la fericirea viitorului dumneavoastră
– asigurarea unor mijloace de investire şi reinvestire în codiţii de securitate absolută, precum şi de economisire cu dobândă nelimitată a întregului dumneavoastră capital

Formula de negociere a salariului decurge din clauzele contractuale şi, la rândul ei, le determină : se oferă totul şi se cere totul. Indiferent de programul de lucru stabilit de Angajator pentru fiecare, se cere devotament şi loialitate absolute şi se oferă condiţii ideale de lucru şi posibilitatea unui câştig nelimitat. Iar acest câştig va fi zilnic. Nu săptămânal, nu lunar, ci zilnic.
Şi în afara câştigului de zi cu zi, ceva extraordinar se va întâmpla la sfârşitul activităţii: primeşti tot ceea ce s-a investit în tine de-a lungul întregii perioade de activitate, deoarece această investiţie ai fost tu însuţi care te-ai investit în ceilalţi, fiecare relaţie specială stabilită fiind de fapt un divident. Şi mai mult : ţi se înmînează cheia seifului care conţine întregul capital acumulat de-a lungul timpului, păstrat în cele mai sigure condiţii, neafectactat de inflaţie şi purtător al unei imense dobânzi.

Pentru protejarea propriilor interese, şi pentru a vă putea asigura toate aceste avantaje, Angajatorul îşi rezervă dreptul de a impune o condiţie, o singură condiţie : de a face dovada cetăţeniei ! Adică de a dovedi că sunteţi cetăţean al Ţării. Dacă nu sunteţi cetăţean, Angajatorul este acela care poate, chiar S-a obligat la aceasta, să vă asigure acest statut. Va face asta imediat.

Nu e extraordinar ? Şi chiar există această posibilitate ! Vi se oferă şansa de a reprezenta Cerul lui Dumnezeu aici pe pământ. Angajatorul, Fiul Său, este chiar Moştenitorul acestei afaceri. Şi te cheamă să moşteneşti împreună cu El. El Însuşi a fost primul angajat al Seviciului de Relaţii Speciale. Lumea a devenit altceva, altfel, acolo unde a fost lăsat să intervină acest Serviciu. Oamenii au devenit altfel. Chiar nu vedeţi ?
Veniţi acum. Angajările au început de mult. Şi oricând, cei angajaţi deja vă pot povesti cum e. Nu încape nici o îndoială: e singura ofertă care merită luată în seamă. Şi atenţie: nu vi se va face veşnic! Profitaţi acum!


Trăind şi dăruind

septembrie 14, 2007

fff.jpg

A trecut o vreme, vine o alta, îmbătrânim între prieteni şi neprieteni căutând prietenia.
Nu mă interesează prea tare ce fel de oameni încap în rugăciunea mea. Mă rog pentru toţi. E o zi care va fi alta, mâine, dar oamenii vor fi aceiaşi, iar eu mă voi ruga pentru ei. Toţi avem neliniştile noastre, angoasele şi insatisfacţiile noastre, dar nu toţi avem rugăciunile noastre.

Parafrazând, ar fi: spune-mi pentru ce te rogi, ca să-ţi spun cine eşti. Apoi, ce cuvinte folosim? „Doamne, dă binecuvântarea Ta” şi fiecare se gândeşte la altceva. La copilul bolnav, la contul din bancă, la vita din grajd… Iar Dumnezeu se gândeşte la toate şi priveşte inima. De acolo începe El să binecuvinteze. De multe ori auzim predicându-se despre binecuvântările materiale, de parcă de asta ar depinde rostul omului. Nimic mai absurd. „Toate astea vi se vor da pe deasupra”. Care şi cum?

Când cineva găseşte Împărăţia lui Dumnezeu, găseşte totul. Adică restul rămâne „deasupra”, inutil ca un bagaj peste alt bagaj, ca o grijă în plus. Averi, glorie omenească, câştiguri de tot felul, ” avuţii nedrepte”, numai bune de făcut prieteni cu ele. Sculptorul Liviu Mocan (găsiţi aici ceva nou şi interesant despre Liviu) , a săpat în piatră pe trotuarele Clujului, lângă monumentul închinat martirilor Revoluţiei, cuvintele Domnului Isus care spun că „nu este mai mare iubire decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii lui”. Iar viaţa o poţi da murind sau trăind. Trăind şi dăruind…. 


Doamne, Îţi place cum mă leg la şireturi?

septembrie 7, 2007

young1.jpgAfară era frumos. Întotdeauna e frumos când omul e îndrăgostit. Un tânăr şi logodnica lui se pregăteau să iasă la plimbare. După ce au trecut pragul casei, el a luat-o de mână, a privit-o cum o privea mereu, cu ochii strălucind de o imensă primăvară, şi a întrebat-o: "Spune-mi, te rog, ţi-a plăcut cum m-am legat la şireturi?"
Erau singuri, soarele se bucura că-i vede, liniştea era la ea acasă.
Fata s-a uitat contrariată la el. Era obişnuită cu multe din extravaganţele lui, ea le spunea "copilării", dar pe asta n-o mai auzise. Ce putea fi aşa interesant în legatul la şireturi? Toată lumea se leagă la şireturi...
"Da, dar nu pentru tine." îi spuse el. "Nu ca să plece la plimbare cu tine."
Când Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, ne preocupă orice amănunt al vieţii noastre. Ne interesează orice fir de păr care cade, fiindcă El îl ştie, îl vede... Orice arcuire a inimii noastre Îi este cunoscută. Când pe El Îl interesează, cum să nu ne intereseze pe noi? Doamne, Îţi place cum mă leg la şireturi? Sau cum îmi aranjez cravata?