Impresii poetice

noiembrie 24, 2007

A unsprezecea replică

Cum se măsoară întunericul?

Depinde ce înţelege fiecare prin „întuneric”. El poate fi locul de pornire a luminii sau poate fi locul de dispariţie a ei. Cei mai mulţi se tem de ceva, ceva ce, pentru ei, mereu rămâne în umbră, cel puţin. Ceva ce e sinonim cu disperarea. Ei uită că niciodată întunericul nu a biruit lumina!

TS:
Cum se masoară întunericul?
IP:
Măsor c-o lumânare odăi de necuprins
Şi sufletu-şi târşeşte păşirea dezgolită…
Pasul de pas desprinde lumina din oglindă:
Doar ea masoară noaptea din ţipătul învins.

***
am dat întunericul deoparte şi am tras mai aproape
bătaia de pleoapă a dimineţii carul scârţâind malul cu fragi
mă întrebau toţi de unde am atâta pantă domoală
eu decojeam alene o ramură de salcâm să văd seva
pe întuneric nu vedeam pulsul ei

când a rămas doar un gând al înaltului salcâm
am aflat că bate vântul în coama lui şi ziua şi noaptea
şi pe întuneric şi pe lumină am aflat că nu-l doare niciodată
că bate vântul îî scutura florile cu gust amărui
eu le mestecam să învăţ seva cum străluceşte
de atâta albină


Impresii poetice

noiembrie 24, 2007

A zecea replică

Până unde ţine un suflet de om?

Cine l-a măsurat vreodată, sufletul…? Unii au vrut să-l prindă-ntr-o cutie de-i zice craniană, alţii i-au spus „inima omului” şi nu i-au spus rău, dar până unde ţine el? Unii spun că dispare când mori, alţii spun că se mută. Eu cred că merge înainte, după cum i-a fost calea. Sufletul poate fi trecerea de la primul către cel de-al doilea Adam, dar şi pieirea lui în irosire veşnică. Până unde ţine sufletul tău?

TS:
Pana unde ţine un suflet de om?
IP:
Am tot mers între mine şi umbră,
Am tot rupt cai adânci călărind,
Colo-n vai, face ura o tumbă,
Colo-n deal este plânsul, iubind.

***
că i-am spus mă sufletul meu de ce faci ochii ăia mari când mă vezi
el cotrobăia ceva la răsărit căuta un drum sufletul e cercetaşul aprig
în toate războaiele el e întâi uneori îl las la vatră să are uneori
dezertează e un obicei prost când nu i s-a dat raţia de încredere
gamela cu speranţă i s-a spart mă sufletul meu
doare tare singurătatea dar e prea îngust pe aici

e prea îngust prin viaţă de-aia dai pe de lături ca inundaţia
nu ai vreme de stat trebuie să mergi înainte trebuie să
pregăteşti venirea mea nu-i aşa trebuie să iubeşti
da da trebuie să iubeşti de aia ai luat grenada aia de inimă
şi arunci cu ea în Dumnezeu