Impresii poetice

noiembrie 25, 2007

A treisprezecea replică

„Multe lucruri nasc în inimi / şi cu inimile pier”…

Tot ce ne doare, dar şi tot ce ne încântă, tot ce-l străluceşte, dar şi tot ce-l întunecă pe om vine din inima lui. De aceea nu e nimic care să-l doară mai tare, sau să-l bucure mai mult decât propria lui inimă. Cea care-l întristează ori Îl încântă pe Creatorul, pe Cel ce nu se uită la faţa omului, oricât ar fi ea de încruntată sau zâmbitoare, ci mult mai adânc, la inima lui… 

TS:
Ce doare cel mai tare într-o viaţă de om?
IP:
Doare, să te acunzi de flori şi cer
Şi prin ruptura inimii să nu
Mai fii decât un propriu, mare ger,
De care-ai îngheţat ţipând, doar tu…

***
era gata să plâng când ai strălucit tot
aşa deodată şi am uitat din toată inima că eram
nădejdea îşi sumeteca mânecile şi cocea pâini
credinţa deretica zâmbitoare mai era dragostea
care făcea câte ceva cu mine de nu ştiam
cum am uitat deznădejdea de până mai ieri

voiam să dau un nume priveliştii cu îngenunchieri
nu e necesar mi-ai spus priveşte înainte şi tot
înţelesul îl aşterni ca pe alei stropi stingheri dintr-o ploaie cu zori
vino să bem încă un înger încă un zbor vino să ştim 


Impresii poetice

noiembrie 25, 2007

A douăsprezecea replică

Iubirea tace şi face

Un cântec de dragoste e ca aripa deschisă a unei păsări în zbor. Nu ştiu dacă îi trebuie rostită plutirea, nici nu cred că poate fi rostită… Poate fi plutită şi atât. Iubirea doar rostită, doar cântată, nu înseamnă nimic. E ca pomenirea unui mort. Asta se întâmplă atunci când omul nu se iubeşte decât pe sine.

Iubirea trebuie trăită. Când e trăită, iubirea tace şi face. Cum explicam aici

TS:
În ce limbă ai vrea să-ţi exprimi cântecele de dragoste?
IP:
De le-aş avea, dacă le-aş şti,
Acele cântece mirese,
Graiului tăcerii l-aş vorbi,
Cu aripile înţelese.

***
aduceau de la puţ apă femeile satului
zburau speriaţi de întindere pitpalacii
în colţul plopului era fluviul împăturind
aerul şi dându-l deoparte

nimeni nu vorbea despre soare
el tăcea şi făcea cald în pâini miezul grâului
o fetişcană a clipit din pistrui şi s-a dus
cu cobiliţa pe umeri până în vis

numai cine spune pe înţelesul aripii vântul
ştie câte ceva despre iubire
şi pe înţelesul sângelui crucea