Impresii poetice

noiembrie 2, 2007

Se face târziu şi nu mai pot aştepta. Trebuia să primesc un material pe care avea să mi-l trimită un prieten. Aşteptarea asta îmi aduce aminte de marea mea nevoie: prezenţa lui Dumnezeu. Mă întreb de ce oare pare atât de ciudat celor mai multor oameni să mă audă vorbind aşa. Răspunsul îl ştiu. Am fost la fel ca ei o vreme. Şi mie mi se părea ciudat…

Se face tot mai târziu. Pentru câţi dintre noi se face prea târziu?

***
curând vine vânt vine aripă de suflare
vuietul nu-i auzi nu-i auzi adierea
nu ştii încotro merge Dumnezeu în seara asta
şi privirea îţi rămâne în gol şi mâna întinsă rămâne
încercai să prinzi răcoarea zefirul

of Doamne cum să-Ţi explic să pot înţelege
păi dă-te puţin mai încolo spune Dumnezeu să stau şi Eu
în inima ta sau du-te de te uită pe geam până mai fac
oarece pe aici ce deranj se vede că nu Mă aşteptai

şi a luat cucea şi mi-a dat-o s-o ţin


Impresii poetice

noiembrie 2, 2007

Afară a ieşit soarele. În cameră se simte ecoul lui. E ora prânzului şi aştept să mă cheme la masă. Aşa Te chema şi pe Tine mama Ta? Te încălzea acelaşi soare, deşi ştiai că vei muri? Ce pot să înţeleg din toate astea? Sau e suficient să simt…?

***
deodată soarele m-a lovit ca un ecou al luminii
deodată ziua era ca mama când mă cheamă la prânz
deodată s-a micşorat mărăcinele din talpă
şi rana din priviri s-a vindecat

acum văd altfel ridul de după colţul blocului
zdrăngăne ca un tril de privighetoare ascuţirea
sabiei Duhului nimeni nu e foarte interesat de traiectoria Lui
eu mănânc învelişul invizibil al binecuvântărilor
cu toţi dinţii

şi mă întrebi de ce nu am carii
mă întrebi de ce nu postesc


Impresii poetice

noiembrie 2, 2007

Unori vin gânduri ca nişte căprioare sperioase. Nu spun că un om credincios nu are momentele lui de îndoială şi teamă. Nu spun că nu are căderile lui.
Dar ştiu ce vreau. Dincolo de orice cădere, de orice îndoială, de orice teamă, e mâna Lui. A Mântuitorului, a Domnului şi Stăpânului, a Prietenului meu.

***
de aici încolo mă descurc i-am spus deznădejdii
de la etajul ăsta am mai căzut o dată nu chiar pe flori
fiinţa mea nu poate fi ploaie nici când intră-n pământ
şi uneori se înseninează

da fiinţa mea uneori se înseninează
când Dumnezeu deschide ochii atunci
când îţi dau paharul în Numele Lui atunci
cînd se rupe un colţ de ură şi intră zilele
nu astea zilele Lui cele blânde cele zefire
cele subţiri ale întemeierii