Impresii poetice

A cincisprezecea replică

De ce poezia nu trece prin stomac

Mulţi spun că poezia trece prin stomac. Aşa şi e, când nu trece prin inimă… Iar atunci nici nu mai e poezie. Prea a înlocuit lumea asta viaţa spirituală cu de toate altele, de a ajuns să se închine la „fabrici şi uzine”, shoping, marketing şi alte ing-uri făcătoare de bani…

Poezia poate fi mâncată şi băută. Cel mai frumos exemplu de astfel de poezie e Cina Domnului. 

TS:
Poezia se mănânca, se bea, sau se trăieşte?
IP:
Se bea şi se mănâncă, se trăieşte,
Se-ngurgitează lacom toat-odată
Realitatea suptă-mpărăteşte…
Apoi se scoate-un strigăt dintr-o piatră.

***
apoi am scos un strigăt înalt ca o umbră a soarelui în eclipsă
mulţi spuneau că făceam poezii eu doar strigam de durere
ploaia nu trece prin copaci decât după ce se îngroapă
adânc la rădăcinile lor adică e o poezie care se bea
ca şi bobul de grâu care e poezia ce se mănâncă

de nu pot sălta singur macaraua care mută realitatea
degeaba strig degeaba doare degeaba sorb
pilonii aerului pe unde treci lumea se-groapă fiecare
în propriul stomac antifonat eu scriu din ce în ce mai încet
că şi aşa mă auzi numai Tu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: