Impresii poetice

noiembrie 19, 2007

Prima „replică”

Unele lucruri au darul să mă provoace. Aşa s-a întamplat mai demult, când prietenul meu Teo Stanciu trimitea către fosta SSJ câteva întrebări interesante. Nu am rezistat, am formulat răspunsurile în felul meu… Acum voi încerca să fac din fiecare astfel de fragment de „dialog” pretext pentru o scurta poezie.

TS:
Cum se numără netrecerea veşniciei?
IP:
Cu sângele-n vânt, cu rodul pe umeri,
Cu streaşina inimii picurând a-nsorit,
Pomeţii iubirii în soaptă să-i numeri,
Să priveşti într-o lacrimă şi să vezi infinit.

***

nu am mai înumărat de mult ce am trăit
nici sentimentul nici ecoul lui nici pripasul
inimii care ar fi trebuit să ştie că nu poţi
niciodată înlocui iubirea niciodată
cu mila de exemplu ori altceva că numai ea
este oglindă numai iubirea
veşniciei altfel n-am decât să o caut şi doare
direct veşnicia e ca un vis în care mor mereu
ca să mă trezesc deodată


Impresii poetice

noiembrie 19, 2007

Unele clipe nu seamănă cu azi

Caut prin mesaje vechi de email urme ale omului care am fost, ale prietenilor pe care i-am avut, ale clipelor trecute, unice în solitudinea lor virtuală, şi-mi spun că eram altfel pe vremea aia, puteam sta drept, puteam călători…
Vin amintiri să mă bucure o clipă, dar ştiu că rostul lor nu mai e, nici întâmplările, nici eu… O pojghiţă dulce-străvezie de palmă ce mângâie. Seamănă cu poeziile…

***
vântul spulberă zilei smocurile degetelor ei
cineva căutându-şi culoarea le spunea clipe
treceam pe acolo şi în jur creştea soc şi salcâmii
se strâmbau la albine nu mai ştiu cum mângâie
degetele alea spulberate pur şi simplu îmi spun
mai pur şi mai simplu de atât nici că se poate

ba da ai răspuns aranjându-mi frizura
doar esti copilul meu cine crezi ca te-ar mai iubi
aşa amintire cum ai ajuns cine crezi ca n-ar râde
când îţi cauţi nostalgiile în emailururile vechi şi neprăfuite
vino aci priveşte munţii şi trăieşte fiecare atingere a Mea
ca pe un versant