Impresii poetice

noiembrie 21, 2007

A cincia „replică”

Câtă viaţă încape într-un gând?

„Gândesc, deci exist.” spunea filozoful. A uitat să ne spună însă cât din noi există gândind, şi cât, făcând altceva. Isus spune, în Matei 22:37: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” Cugetul e doar o parte din ce are omul disponibil. Deci într-un gând intră cam1/3 din viaţă, restul o iau „inima” şi „sufletul”.

TS:
Câtă viaţă încape într-un gând?
IP:
M-am întrebat şi eu de multe ori,
Dar n-a ramas din toate decât semnul
De întrebare, tandru, uneori,
Iar alteori în cruce, ca blestemul.

***
beau apa aceasta ca pe un zid transparent
răcoresc partea aceea din mine care frigea
apoi îmi tolănesc indiferenţa şi plâng
sub fiecare fântână sub fiecare ţărână

dacă uneori ies şerpi şi năpârci iveala durerii
e mai însemnată uneori şi mă întreb dacă să mă întreb
apoi catadicsesc celelate secete să vină şi ele
viaţă din abundenţă curgerea spre vadul cu flori
trebuie să răspund pentru toate acestea
cu toată inima ta cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău
nu viaţa contează numai iubirea că ea scoate untul din tine
alergătorule


Impresii poetice

noiembrie 21, 2007

A patra „replică”

După ce cunoşti un înger?

Îngerul se cunoaşte după Domn. „Cercetaţi duhurile…” Şoaptele lor stau în inima mea şi îmi spun să fac aia sau aia. Cunosc îngerii după şoapte.
Am un înger preferat. Îi spun „Îngerul poeziei”. Uneori îl aud cum dictează. Niciodată nu reuşesc să scriu tot ce spune, fiindcă vorbeşte direct cu realitatea pe care o vede el. Dar întotdeauna sunt fericit când îl aud.

TS:
Dupa ce cunoşti un înger?
IP:
După albastru ştiu cerul, şi după
Lumina-i spre seară ştiu frângerea lui…
Şi sunt şi nu sunt şi cântări mă astupă.
Şi-n inima-mi îngerii îşi sapă statui.

***
lasă-mă să respir îi spun lasă-mă îngere
abia reuşesc să scriu câte un cuvânt
din povestea pe care mi-o trăieşti pe dinăuntru ca o perdea
mângâiere pe faţa rănită a lumii în care mohor
a crescut şi stânci rupând val după val

spune mai rar nu înţeleg zbaterea aripii
m-am încheiat la aer ca la nasturi şi abia mă mai mişc
aşa e de strâmtă încăperea lui de aş putea
din povestea pe care mi-o trăieşti pe dinăuntru ca o perdea
să respir măcar puţin din îngerul ăsta o armonie măcar
şi din toată aripa lui mi s-a clintit
o şuviţă de păr fluturând în furtună