Impresii poetice

noiembrie 17, 2007

Sărutul de Iaşi

Ce bucurie! Am ajuns la Iaşi! Am întâlnit prieteni vechi şi noi. Oameni frumoşi, oameni interesanţi, oameni calzi, m-am simţit în mijlocul lor ca-ntr-un sărut. Am spus, am ascultat şi am trăit poveşti, am ascultat clipe reale cântând ireal şi sufletul mi s-a făcut o îndelungă închinare, psalmodiere de iubire şi slăvire a Stăpânului şi Domnului meu şi al nostru.

***

pentru Cristi şi Maria Moşuţi şi pruncii lor

era aerul simplu şi era plină cetatea iubirii
de zumzetul grădiniţelor de copii
viaţa se numără altfel când îţi creşte familia
e viaţă cu un tacâm în plus
musafirii visurilor torc întodeauna cosiţele gazdei
şi e atâta libertate în culoarea de pe pereţi ca-ntr-un sărut
că parcă a răsărit încă de aseară soarele şi nici nu ştia
se juca şi nu putea dormi că vorbeam despre poezie
şi despre Dumnezeu că e ca o metaforă despre
Dumnezeu şi nu înţelegeam mai mult decât iubire