Da, acum cred că ştiu ce vreau de la blogul meu. Dacă am bâiguit (blogărit) oarecum până acum, cred că nu asta îmi doresc. Blogul acesta va fi o casă a poeziei creştine. Dacă voi avea ceva de povestit pe această temă, voi scrie, dacă nu, nu. Nu voi mai specula pe diverse teme, numai de dragul ratingului, nu voi mai căuta să fiu suficient de superficial ca să plac multora. Cred că poezia creştină merită mai mult.
Aş putea încerca să mă iau de piept cu unu sau cu altul, „senzaţionalul polemic” făcând deliciul multora. Dar ce câştig? Notorietate pe net? Adică… NETorietate!? Şi după ce am câştigat-o, cu ce o susţin? Şi înaintea lui Dumnezeu cum justific încărcătura de orgoliu ce mă paşte? Aşa că rămân la ce sunt: o casă a poeziei creştine.
Am structurat blogul astfel încât să slujească împreună cu mine. În secţiunea „Home” pun în special proza scrisă de-a lungul timpului şi nepublicată în vreo carte, împărţită şi ea pe categorii. „Cartea Iov…”şi „Omul ca dar” sunt două cărţi la care lucrez, în diverse stadii de execuţie. „Poezia de zi cu zi” este exact ce spune că este: un atelier „live”. Nu ştiu azi ce va fi mâine. Scriu textul exact înainte de postarea lui.
Iar „Raftul cu cărţi” încearcă să suplinească neputinţa de a mă deplasa uşor.
Dacă vă place poezia creştină, rămâneţi aproape. Dacă nu, au şi alţii bloguri…