C-aşa ai vrut!

C-aşa
ai vrut!

În sorbul unui gând, ca un vreasc
mă prinde, Doamne bun, al Tău teasc.
Eram un bob năuc de-atâta urât:
m-ai prins şi m-ai suit c-aşa ai vrut!

Curg ploi împrejur de istorii,
oameni scurşi în avere şi glorii…
De ce-s eu departe, atât?
De lume, de moarte?C-aşa ai vrut!

E nouă şi sinceră viaţa
ce mă-mparte în zi, dimineaţa ,
iar seara totu-i la fel de blând…
Eu ştiu, Doamne bun, c-aşa ai vrut!

Pun paşi, ca în toamne, petale
pe reavene, urme agale.
E timpul în oameni prea scurt .
De ce eu sunt veşnic?C-aşa ai vrut!

Cu milă făptura-mi umilă
ca-n biet alfabet o sedilă
ce-şi caută litera mult,
Te caut eu, Doamne, c-aşa ai vrut!

Şi dacă la urmă-n cântare
voi sta la picioarele Tale,
să laud, să vibrez, să ascult,
eu ştiu, Doamne bun, c-aşa ai vrut!

(o altă „piesă” aranjată de fratele meu, publicată în volumul „Tabla înmulţirii cu cerul” – 1998)

Publicitate