Nu mă tem de reuşite şi nu mă tem de eşec. Sunt realmente preocupat de frumuseţea rostirii şi mă gândesc mereu, ca şi prima dată, la înfruntarea gustului public. Dar nu uit că cele mai bune pâini şi cei mai delicioşi peşti au fost cei înmulţiţi de Domnul. Dacă ţinta luptei mele rămâne Hristos, iar frumosul în scriere doar o preocupare foarte importantă, cum e înalţarea steagului pe o redută, în timp ce scopul final e câştigarea războiului, atunci voi birui. Dacă nu, timpul va duce sau nu, mai departe, rezultatele muncii mele, dar timpul va avea sfârşit. Un scriitor creştin nu va fi un scriitor veşnic, dar va fi un creştin veşnic!
Nu mă tem de vis şi nu mă tem de realitate. Cred că asta face deosebirea între adevăr şi minciună. Nu tot ce e nevăzut e vis… Dincolo de ce se vede este Poezia. Iar a o scrie înseamnă a traduce realitatea văzută pe limba nevăzutului şi invers. Nevăzutul nostru văzut este Hristos, Domnul. Pe El Îl avem noi de tradus. Şi când spun „noi”, mă refer la scriitorii creştini. Hristos e Adevărul, Calea, Viaţa. Poezia care nu Îl conţine e o minciună. Iar Adevărul fara poezie tace… Adevărul se face desăvârşit în slăbiciunea exprimării noastre.
Publicat de ionatan 
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 