Ce să fac cu poezia?

august 6, 2007

poem41.jpgMi se atrage atenţia (pe mess) că sunt multe alte posibilităţi de a-mi alege subiectele despre care să scriu. Că o convorbire ca asta, că un sunet de claxon sau de caval, că o albină moartă lângă fereastra închisă (chiar aşa, pe unde-o fi intrat?!) ori un patriarh (chiar aşa, pe unde-o fi acum?), sau că un haicu trebuie să aibe 5+7+5 silabe (dar al meu e frânt!), şi oricum, e o prostie să pocesc ideea de dragul formei fixe, de parcă aş face cozonac, poezia trebuie să zboare…, că aş fi cel mai bun poet evanghelic român în viaţă (finalul mă impresionează, chestia cu „în viaţă”, restul nu contează), Dumnezeu ştie mai bine. Că „vreau rimă, maestro, nu poezie, rimă, auzi, pentru cântare, că aşa trebuie la pocăiţi”, cum îmi scrie C. care mi-a cerut texte pentru melodiile lui (de altfel excelente!)… I-am zis că Alifantis are nişte piese superbe pe texte de ale celor mai mari (şi mai nepocăiţi) poeţi…
Da, ar fi multe posibilităţile de a-mi alege subiectele, daca aş vrea să bloguiesc. Politică, muzică, sport, maşini (nu mă pricep, dar aş specula). Şi cu poezia ce să fac?


Deseară cinăm cu El

august 6, 2007

Aşa e când trăiesc mai mult în cer, decât pe pământ… Văd cum alţi blogeri adună pic cu pic realitatea, o speculează cum pot mai interesant (pentru alţii), o reflectă care cum poate, şi mă întreb: Doamne, eu de ce nu pot? Ce pot aduna eu, stând în casă toată ziua, fără televizor sau aparat de radio, abia încumetându-mă să ies să-mi iau ceva de mâncare? Şi mi-am amintit de cineva care, de mic ce era, nu-l putea vedea pe Domnul. Aşa că s-a suit în(spre) cer. Îl chema Zacheu.
Eu nu-L pot vedea pe Domnul ca alţii, am un har special: oamenii în faţă îmi zic elegant „persoană cu dizabilităţi” sau evită să pomenească, dar în spate tot „handicapatul ăla” sunt.
Aşa că m-am suit undeva de unde Îl pot vedea clar pe Domnul: în poezie. Şi mai am loc aici! Cine mai vrea să vină lângă mine? Că deseară cinăm cu El!