Trei cuie

martie 18, 2008

La margini de copii uitaţi tăceri se hârjonesc,
Atât puteam, din visul lor: să mă copilăresc;
Din taină nu înţelegeam decât un basm peltic,
O mică perlă de cuvânt pe marele nimic.

Apoi a fost o seară şi a fost un zori de zi,
Înţelegeam din ce în ce mai greu ce e a fi.
În lumea florii, buburuzi de foame şi nectar,
Ne învârteam zănatici, cruzi, în viaţă iar şi iar.

Până-n târziul unui drum din care nu mai sunt
Poveşti de-ntors înspre copii, doar feţi cu păr cărunt…
Am înţeles abia atunci că basmul nu-i decât
Un ceas cu-arătătorul strâmb ce ticăie-n pământ.

Şi-am înţeles către apus că nu e răsărit,
Dacă doar vorbe ţi-au rămas din cele ce-ai iubit.
Am căutat un adevăr de fier în toate ce-s,
Şi-am înţeles că Tu din tot trei cuie Ţi-ai ales…


Cine este Dumnezeu pentru mine?

martie 18, 2008

 

Atât de des ni se întâmplă să ne lovim de tot felul de gânduri străine despre Dumnezeu, şi uneori atât de legitime ni se prezintă acestea, că apare urgent nevoia unei reconfirmări a propriei noastre credinţe, a unei repoziţionări ca a lui Ilie la intrarea peşterii de la Miţpa.

Într-o astfel de situaţie fiind la un moment dat, a trebuit să-mi aduc aminte de ce şi cum cred eu, să-mi îmbrăţişez iarăsi Domnul şi încă o dată să-i simt „susurul blând şi subţire”…

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Cuvântul era cu Dumnezeu” spune apostolul Ioan în debutul evangheliei sale. Iar în Apocalipsa 19:13 explică: „Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

Ideea de Logos, termen pe care îl foloseşte Ioan, cuprinde înţelesul de cuvânt care acţionează, care trăieşte, care creează, mai degrabă decât de cuvânt rostit. David spune în Psalmul 33:9 „Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.”

Dumnezeu Îşi pronunţă Numele. Numele Său este Cuvântul Său. Din El, în El şi pentru El sunt toate lucrurile” Aşa cum eu şi cuvântul meu una suntem, atunci când nu umblu cu minciuni, aşa Dumnezeu şi Cuvântul Său una sunt. Dar cuvântul meu poate doar oglindi realitate. Dumnezeu prin Cuvântul Său creează realitate. Creează viaţă.

El Se rosteşte pe Sine, Îşi proclamă Fiinţa Sa. „Eu sunt cel ce sunt”. Dar rostirea Sa e vie. E altă Persoană în Cea dintâi! Este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Fiul Său.


Lemn de cruce

martie 18, 2008

Visam pe val ca orice lemn rămas
Din naufragiul unui vis în larg.
Nu mai ştiam ce parte-am fost pe vas,
O punte, sau o dungă de catarg.

Şi cum pluteam, mă imbibau genuni
Trăgându-mă ca pe-un pietroi afund.
Cerut-am o minune-ntre minuni
Şi-am fost zvârlit într-un târziu în prund.

Am plâns de-a lungul malului rămas
Dintr-un ostrov pustiu, în calea mea.
Ascuns de toate, eram lemn de ars
Dintr-un copac înalt tăiat cândva.

Şi iar cerut-am, Doamne, o minune,
Un gest măreţ de mâna Ta făcut.
Şi m-am trezit în zi de soare-apune
Cu lemnul într-un fel necunoscut.

Şi-un Fiu de Om din cer mă pironea
Cu viaţa Lui pe viaţa mea să urce…
Atunci văzui că lemnul meu era
Nu lemn obişnuit, ci lemn de cruce.