Heei! Gata, trezirea!

martie 10, 2008

Când cerurile lasă peste lume scări, cum a lăsat peste Iacov, cu îngeri pe ele ca ciorchinii de struguri, noi unde suntem? Sau nu ştim, că dormim… Şi nici nu vom afla vreodată, că n-avem de gând să ne trezim…

Am aţipit în drum spre slujbă, sau mergând pe jos, sau alergând, am uitat de întunericul nopţii şi de accidentele la volan, stăm nepăsători la căderile noastre şi ale altora în gropi tot mai murdare, sau răceala inimii noastre naşte ţurţuri de indiferenţă care se prăvălesc peste trecători…

Nu ne mai interesează iubirea, ne îndreptăm blazaţi sper un cer gol, credinţa ne-a devenit rutina unei constrângeri voite şi necesare, dar obişnuită, atât de goală de conţinut ca un ambalaj din care am scos de mult cadoul, înţepenită în atele bisericeşti, dar căzând împreună cu ele în cangrena deziluziilor şi a înfrângerilor zilnice, într-o rutină a abandonului şi capitulării înintea durerii.

Nu ne mai interesează misiunea noastră pe pământ, ţelul vieţii noastre este ziua de mâine şi confortul ei, nu dorim nimic mai departe de umbra noastră târâtă prin praf şi ne întrebăm făţarnici: „Doamne, nu vezi…? Nu vezi mizeria lumii în care trăim, înşelăciunile, ura, corupţia, samavolniciile…?”

Da, Dumnezeu le vede. Vede şi soluţiile pentru toate asta. Noi nu, că dormim. Nu e nimeni să strige ca un ceas deşteptător, heei, gata, trezirea! E vremea rugăciunii, a vegherii, a bandajării rănilor lumii şi a zidirii Împărăţiei Cerurilor, cea fără soare de împrumut şi fără lună nebună, trăgătoare spre somn…

Heei, gata, trezirea, Mirele e pe drum, fecioară, luminează-I calea! Întinde însetatului paharul cu apă şi celui gol cămaşa ta, du salvare celui din lanţurile urii, mângâie pe întristat, pune-ţi vorbele bune pe rănile rele ale lumii şi fii Copilul şi moştenitorul Său, Mireasa singurul Său Fiu!

Cum arată o trezire spirituală

În 1904, în Ţara Galilor şi în Marea Britanie se instalase o apatie spirituală cam cum e la noi astăzi. În acest context Dumnezeu a trimis un om: pe un seminarist pe nume Even Roberts, cu un mesaj de trezire.

El avea pe inimă proclamarea nevoii de curăţie şi rededicare, de credincioşie şi viaţă sfântă.

I s-a îngăduit să-şi „descarce” povara inimii la finele unui serviciu duminical. La prezentarea mesajului său au participat doar 17 oameni, în special tineri.

Mesajul lui consta din patru idei importante:

Mărturiseşte-ţi orice păcat
Alungă orice îndoială din inima ta
Fii gata să asculţi acum de Duhul Sfânt
Fă mărturie publică despre credinţa ta în Isus Hristos

Toţi cei 17 au răspuns şi au rămas în rugăciune.
Până la sfârşitul săptămânii încă 60 de persoane li s-au alăturat. Până la sfârşitul anului peste un milion de persoane au intrat în această mişcare a trezirii lui Dumnezeu.

A fost o trezire de o magnitudine excepţională. Ea a determinat câteva efecte care au marcat viaţa socială şi economică a locurilor.

Cele mai multe taverne şi crâşme au dat faliment, fiindcă oamenii nu mai consumau alcool.
Minele şi-au diminuat producţia de cărbune, fiindcă boii care trăgeau vagoneţii nu-şi mai recunoşteau stăpânii, obişnuiţi cum fuseseră cu strigăte şi înjurături… Acum nu mai recunoşteau noul tratament pe care li-l aplicau stăpânii lor.

Poliţia nu a avut de lucru 18 luni, deoarece au dispărut crimele. La unul dintre puţinele procese care au existat, acuzatul şi-a mărturisit vina, judecătorul care l-a judecat i L-a mărtutrisit pe Hristos, iar condamnatul L-a primit ca Domn. Participanţii la acel proces au încheiat şedinţa cântând Domnului de emoţie şi în închinare…

Ar fi România capabilă de aşa ceva?


Doar dragostea Ta

martie 10, 2008

Doamne, te rog, închide cu mâna Ta
uşa inimii, în urma mea.
Sigiliul cu spini al frunţii Tale pune-l
pe ea- pecetluitorul inel.

Fă-mă tremurătorul văzduh treierat
de îngerii cu zborul curat.
Nu mă lăsa ca un stins felinar
pe zgomotul sec al căderii din har.

Orice-ar fi, ţine-mă bine şi cât mai sus
ca să văd pe-ndelete că nu-s-
doar dragostea Ta care a modelat curcubeu,
iar eu l-am murdărit numindu-l eu.

Acum înţeleg, dar nu cu mine-nţeleg.
Nu cu mine vorbele-ntre ele le leg:
funiile ca pe o cruce cândva Te-au legat,
doar ele m-au adunat.