Trecerea prin icoană (fragment 06)

martie 5, 2008

***

când tragi perdeaua
îţi moare în suflet un pic vederea
sau doar plângi
ecourile bat în pereţii de cristal ai încăperii
unei singurătăţi calcinate
magma lor adulmecă teii bătrâni

a rămas din clipire pe floare un val
tu îl sfâşii cu mâna-nvelită-n tăciuni
a venit primăvara
dar nu înseamnă că dacă ma priveşti în ochi
faci anotimp cu durerea aia imensă
tot aşa când seara cuprinde adormiri
la volanul uitării şi lumea e un accident
nu înseamnă că nu e nevoie de tine

apoi Dumnezeu te cheamă pe numele mic
nu ştii încă din care lacrimă
dar cu siguranţă că vei afla
dacă vei plânge suficient
priveşte-Mă bine îţi spune
şi nu uita că zâmbetul nu înseamnă
că nu e nevoie de tine
 
***
nici nu e este vreme să mă transcriu
ne consumăm în iarba luminii ca merele
din care muşcă o carie de anotimp
vino mai aproape mi-e frig de nisipul uitării
hai să strănutăm amândoi
pagina asta până va înverzi
hai să o mototolim vertical
poate mai înflorim o dată

şi dacă da
era un zimbru
în două împuşcături paralele
sau doar iubirea

***

Doamne ridică-mi minutele
toate la rang de trăire
după aceea ascund zgomotele trunchiurilor de plop
aliniaţi ca la alarmă
eu n-am ştiut atâta timp să trec poduri
aşa că apa a rămas doar apă de ploaie
bine că mi-ai arătat un ponton
dar unde e malul fă-Ţi lumina salcie
şi pletele ei faţa Ta
ca să ştiu

Reclame

Dumnezeu – Poetul şi poezia lui (6)

martie 5, 2008

continuare de aici

Întruparea

Acolo toţi vom fi poeţi. Acolo ne vom spune unii altora poezii, vom vorbi în cântări de laudă, e normal, ce-am mai putea face altceva decât să ne bucurăm şi noi de bucuria lui Dumnezeu.

Şi bucuria lui Dumnezeu este în Cuvântul Său. „Căci în El îmi găsesc toată plăcerea.” TOATĂ PLĂCEREA! Toată bucuria! Greutatea sentimentului lui Dumnezeu, Duhul Său care se revarsă în apele Iordanului, peste Fiul Său… Peste Cuvânt…

Asta este şi întruparea: interferarea lui Dumnezeu cu universul Său. Asta este întruparea…