Scrisă la Felix 02 (Poveri de bună ziua)

iunie 12, 2008

Poveri de bună ziua

Poveri de bună ziua în zâmbet îmi răsar,
În luminişul palmei crescură toporaşi…
Mă-ncarc în rugăciune cu aurul cel rar
De mine curăţire în anii cei rămaşi.

Aşa Te rog sub tremur de înger păzitor
Ce-ngrijorat mă vede căzând adeseori,
Ce-mi vede chiar şi ziua în care-o fi să mor
Cum o ciupercă moare împrăştiată-n spori.

Şi mă-ncoşciugi luminii ce-n lume Te erai…
E visul meu în tandra bunăziire ce
Creştea fără zăgazuri cum numai Tu creşteai
Pe sentiment, pe umbră, pe linişte şi pe…

Eram uscată frunză, dar m-ai făcut altoi,
O mângâiere-n aer de mântuire şi
Cum ai numit odată pe unu curs în doi
Numeşte-mă, Stăpâne, şi dă-mă lui a fi.


Aventură cu ghid

iunie 12, 2008

După slujba de dimineaţă, prietenii m-au scos la plimbare. Am văzut pentru prima dată Cetatea, fostul bastion al Albei Iulia. La intrare ne-a întâmpinat un oştean al Majestăţii Sale în ţinută de campanie. Viteazul ardelean (mai ortoman, se vede că are oi mai multe!) nu s-a împotrivit când am vrut să-l pozăm.


Împreună cu Elis, lângă „caraulă”

Când am intrat în trupul cetăţii, ghidul a început a ne spune poveşti despre Ordinul Templierilor şi alte alea, că atmosfera medievală a încăperilor se umplea de cavaleri şi de domniţe oftătoare (ofticoase? ofticioase? pofticioase?)

La un moment dat ne-a fost interzis să pătrundem într-o cameră unde, spunea el, era locul sacru al cavalerului superior şi nimeni nu avea voie să-l tulbure în afara cavalerului însuşi… Un fel de sfânta sfintelor templieră…

Voi aţi fi putea îmbrăca chestia aia?

Bine că m-au ţinut picioarele să bat locurile, că urechile să cred asemenea poveşti nu m-au ţinut. Doamne, mercantilul a greşit epocile şi ne trage de inimi de câte un colţ de ni le destramă!


Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit!

iunie 12, 2008

Lumea ne învăluie cu reclamele ei de tot felul, cu ispitele ei care mai de care mai acaparante, şi mai ales cu lipsa ei de motive de rugăciune. Îţi oferă orice, nu-ţi trebuie decât bani, faimă, putere… şi vei avea viaţa la degetul mic.

Îi dăm atenţie închipuindu-ne că măcar o parte e aşa, că trebuie să ne zbazem şi noi un pic măcar, că altfel ne înghit peştii cei mari, rechinii realităţii. Poate că n-ar strica unele compremisuri, unul mic aici, unul mic dincolo…

Dar eu văd altceva. De mulţi ani văd altceva… E adevărat că nu sunt în lista celor mai… oameni din lume, dimpotrivă. Zbaterea de azi pe mâine poate fi frumoasă, chiar interesantă: poţi verifica puterea rugăciunii! Puterea promisiunilor lui Dumnezeu…

Sunt date ale realităţii despre care ne închipuim că nu pot fi modificate… Da, Dumnezeu nu poate fi schimbat de noi, Dar „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”! Am enunţat acum o caracteristică a Sa: El poate schimba o realitate de fapt., datorită acestei „invulnerabilităţi” a Sa inaintea rugăciunii fierbinţi a neprinănitului.

Cu privire la neprihănire vom vorbi în curând.

Prima impresie:

***

fără să mai privesc în urmă
de fapt nici n-am cum de pe genunchi
cu palmele deschise ca buzunarele ploii
când creşte grâul în spic o liturghie de aur

nu te teme pune-te pe genunchi,
Isus va trage lângă tine ligheanul spălării picioarelor
se va încinge iarăşi privindu-te lung şi-ţi va spune
văd că eşti prăfuit văd că te temi
lasă-Mă să-ţi speli picioarele fratelui tău