***
spune Doamne un cuvânt şi vântul va începe să bată invers
nu că ar avea importanţă încotro bate noi vrem minuni
ca şi când nu poţi fi fără ele vrem cozonaci ca şi când
pâinea durerii nu e destulă
şi căscăm de plictis când înfloreşte iarba pe câmp
sau când clorofila dă de mâncare stejarilor sau când
bate inima de atâtea ori pe minut picotim în minune
ca literele în abecedar aşteptând să le înveţe cineva
în rest fiecare cu treaba lui Tu cu mântuirea o chestie
ca atunci când iau capacul de la oală şi bufneşte aburul
sau cum o fi eu cu ale mele afacerile familia ştii
ieri erai la comisia pentru handicapaţi aşteptai
să-Ţi crescă la loc mădularul care eram eu
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
cred ca imaginea cu trupul si madularele in trupul lui Hristos este frumoasa doar acolo unde isi are descriptia intreaga de BISERICA . aici la tine se intelege ca si cand Hristos nu ar fi intreg fara mine – parerea mae e ca e gresit EL este superlativul absolut cu sau fara mine crescut in credinta sau in biserica EL e intreg si perfect intodeauna.
poezia trebuie să fie păoezie şi când e scrisă şi când e citită…
O Doamne invata-ne sa ramanem (in Tine) fara sa asteptam ceva, invata-ne sa vedem sa simtim. Multumim Ionatan pt tesatura cuvintelor tale, frumos ne mai imbraca, ca un sal.
Doamne, învaţă-ne să cerem cu spusele şi cu făcutele inimilor noastre şi să ştim să mulţumin! 🙂