Cum arată un suflet mântuit?

septembrie 17, 2008

Nu are legătură cu o anumită conjunctură sau clipă. Este acel „azi” permanent, fără timp sau alte diviziuni ale lui, numit „veşnicia” lui Dumnezeu.   Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinthians 6:2).

Dumnezeu sălăşluieşte în „acum”, nu în era precambriană sau postmodernă, nu în vreo clipă anume, din alea care le plac oamenilor la trăit, nu în minutele de extaz „mistic” sau altfel, nu în vreo „oră astrală” a omenirii. El se preumblă în „acum”. Care e deosebirea? Păi gândiţi-vă că „acum”-ul nostru, nici n-ai avut vreme să-l rosteşti, că s-a şi dus, a devenit amintire, impresie, trecut… Dumnezeu este infinit şi este un „acum” fără sfârşit.

Cum arată la El un suflet mântuit? Cred că mare cât tot „acum”-ul Lui. Mare şi împlinit.”  El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii…” (2 Timothy 1:9). În „acum”-ul nostru vedem un suflet chinuit, contorsionat, frânt între da şi nu şi la fel de inconştient şi de da ca şi de nu, scrântit de-adevăratelea ca o gleznă şubredă într-o călcare strâmbă…

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. (Proverbs 5:21) Cum am putea noi vedea oamenii până la capătul lor, când nici ei înşişi nu ştiu ce cărare să urmeze? Sau unde duce ea? Îi putem vedea doar lărgimea:Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.  (Matthew 7:13,14)

Şi mai ştim că pot fi cunoscuţi „…după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:16-20)