Pe 14 septembrie la Brăila e botez nou testamental.

septembrie 4, 2008

Se deschideau porţile larg să intre carul greu, purtând deasupra deal de fân alene mirositor, foşnitor şi moale ca o perdea abia trasă de pe lunca însorită. Aşa percep greutatea de minune din ultima vreme. Aşa de mare e minunea asta că aproape că nu mai e nevoie de poezie. Doar să taci si să mesteci, ca atunci când face mama cozonacii de Paşte, iar tu te pricopseşti cu o frântură de aluat dulce… Mesteci cu inima.

Nu dau acum detalii. Dar e ca atunci când vine cutremurul şi aşează faliile tectonice. Nu poţi decât să-L laşi pe Dumnezeu să Se mişte.

Nu mă mai sperie nici că s-a defectat importantul meu calculator. Abia am reuşit să mai pun ceva pe Netlog . Nici că a venit toamna şi nu am observat. Până acum toamnele îmi aduceau aminte de prima internare în spital, din ’94. Acolo am scris „Îngerul cel mai trist înspre mâine”.

Pe 14 septembrie la Brăila e botez nou testamental.