Pasăre în zburări

martie 4, 2009

Vii şi îmi vorbeşti despre domn
Şi despre sacrificiul fără zăgazuri,
Ca şi când ar şti culoare-n vreun om
Să arunce în ploi cu răgazuri.

Mă întorc de fiecare dată
În braţul Lui şi caut neţărm şi adun
Necochilii de jar şi de diamantă
Îndurare despre care să spun.

Am sufletul ca un fel de fald în drapel
Deasupra cuceririi inimii de iubiri
Ca într-un război în care erou era El
Răstignindu-Se până la răsăriri.

Iar de acolo paşii învăţau mersul pe mare
Ca o isusă alunecare de-ncredinţări
Că în lumea de ascensoare
Eram pasăre în zburări.


Nu zborul e totul

noiembrie 1, 2008

Doamne, nu e totul zborul, planarea fericită,
În aerul oricărei dimineţi trebuie să fie un cuib, undeva.
Altfel, oricine s-ar întreba
De nu ai vrut să ucizi pasărea rătăcită.

Dacă se ivesc vânătorii să aibă unde fugi
Sperietura să-i poată fi învăţătură de minte.
Şi dragostea-i, de acum înainte
Să clocotească o inimă ca a Ta.

Dacă e vreo furtună să aibă acoperişul ei,
Cum are orice copac din câmpie
Când rădăcinile şi le întinde ca să îl ţie
Viu înaintea Ta.

Apoi când va fi să se culce pe de-a întregul şi pe dintot,
Să aibe veşnicia pregătită, ca-n orice cuibuş…
Să nu-i rămână zborurile numai urcuş
Planări golaşe spre nu se pot…


Cât înţeles

februarie 25, 2008

Ştie cineva cum o găsesc pe Estera?
E aşa de greu să poţi spune mulţumesc în ziua de azi…


Trecerea prin icoană (fragment 01) + English version

februarie 12, 2008

cer.jpg

***

când cerul ţi-e atât de înalt
înseamnă că ai aripi
dacă e atât de albastru
înseamnă că ştii ce să faci cu ele

nu-mi spune
după norii ăia nu e nimic
nimic altceva decat Dumnezeu

Iată şi versiunea în limba engleză, traducere Andreea Luncan

***

When you sky is so high
you surely have wings
if the sky is so blue
you surely know with your wings what to do

Don’t tell me
There’s nothing else beyond those clouds
Absolutely nothing but God.

(Translated by Andreea Luncan)


Impresii poetice

noiembrie 25, 2007

A douăsprezecea replică

Iubirea tace şi face

Un cântec de dragoste e ca aripa deschisă a unei păsări în zbor. Nu ştiu dacă îi trebuie rostită plutirea, nici nu cred că poate fi rostită… Poate fi plutită şi atât. Iubirea doar rostită, doar cântată, nu înseamnă nimic. E ca pomenirea unui mort. Asta se întâmplă atunci când omul nu se iubeşte decât pe sine.

Iubirea trebuie trăită. Când e trăită, iubirea tace şi face. Cum explicam aici

TS:
În ce limbă ai vrea să-ţi exprimi cântecele de dragoste?
IP:
De le-aş avea, dacă le-aş şti,
Acele cântece mirese,
Graiului tăcerii l-aş vorbi,
Cu aripile înţelese.

***
aduceau de la puţ apă femeile satului
zburau speriaţi de întindere pitpalacii
în colţul plopului era fluviul împăturind
aerul şi dându-l deoparte

nimeni nu vorbea despre soare
el tăcea şi făcea cald în pâini miezul grâului
o fetişcană a clipit din pistrui şi s-a dus
cu cobiliţa pe umeri până în vis

numai cine spune pe înţelesul aripii vântul
ştie câte ceva despre iubire
şi pe înţelesul sângelui crucea


Impresii poetice

noiembrie 23, 2007

A opta „replică”

Probleme cu mersul

Aici e simplu să răspund. Aşa cum probabil ştiţi, eu nu pot merge decât foarte greu.  Aşa că mi-a rămas să învăţ să zbor. Nici asta nu e uşor, dar îngerii sunt profesori buni….

TS:
Cum mergi când nu mai poţi să mergi?
IP:
Întreabă-mă şi ţi-oi rosti umblare,
Nu pe pământ, că nu mai am cu ce:
Pe aer doar, sau doar păşind pe mare,
Sau pe o şoaptă dintre lebede.

***
care e distanţa de la mine la mine când îmi pun aripile
am întrebat un tei astă vară apoi un ciorchine de struguri
în toiul culesului nu ştim noi avem parfumul mi-au răspuns
ascuzându-se timizi după o literă a timpului lor
şi am închis catalogul cu disperări căci veneai Tu

cum merg atunci când nu mai pot merge
cum mă mai ascud atunci când nu mai pot să mă scund
simplu mi-ai şoptit ascunde-te invers cu inima înafară
fă din Mine ascunzătoarea ta cât eşti viu cine nu-i gata
îl iau cu lopata şi mi-ai zâmbit


Impresii poetice

noiembrie 22, 2007

A şaptea „replică”  

Neauziţi şi transparenţi

TS:
Dacă ne putem face neauziţi, de ce nu devenim şi transparenţi?
IP:
Ba da, ba da, dar numai când tresare
Sub cerga lunii zâmbetul de zori.
Că ceru-n sine transpartenţa are,
Dar cum să vezi, când e murdar de nori?

***
ori până unde m-a legat tina eu tot spre cer
aduc privirile şi plânsul măcar atât
lumea poate fi neauzită poate fi scâncet
neîngăimat preumblarea ei prin carnea mea
numai cerul e transparent cînd nu vine prăpastia norului

omule din când în când omule întâmplare şi uneori
omule ploaie de primăvară ai văzut
cum îşi iau zborul pelicanii tot aşa ar trebui
să vezi şi tu albastrul tot aşa
transparent şi tare ca piatra sub zbor
înalţă-te mai sus mai aproape