Competiţie pe wordpress

martie 4, 2008

Suntem pe wordpress şi secvenţa asta e pe wordpress. Deci nu am greşit titlul, fiindcă veţi vedea o competiţie. Una cum numai aici puteţi vedea.

 Aici unde, pe wordpress, sau pe blogul tău? Dar blogul meu nu e pe wordpress?

Mie tare mi-a plăcut secvenţa asta. E din Ben-Hur. Am revazut-o de multe ori, ca să înţeleg eroismul, dar şi orgoliul, laşitatea şi ranchiuna gata de crimă… Da, e cam dură secvenţa. Dar conspirările şi deconspirările noastre cum sunt?


Nasul meu nu e de 1 pe wordpress!

martie 3, 2008

Doamne, ce sperietură am tras! Mă luase ameţeala. Şi bătea un vânt…!

Nu ştiam ce m-a proiectat de la locuşorul meu cuminte şi atât de liric tocmai pe creasta wordpress-ului. Nu spun că nu era seducătoare priveliştea…  Să-i vezi pe toţi ceilalţi că uitându-se-n sus te văd pe tine… Ce senzaţie de dumnezeu al wordpresului te paşte! Acum îl înţeleg pe pătrăţosu care a ales să abdice.

Acum ştiu măcar ce m-a dat jos de acolo: nasul! Nasul meu nu e de 1 pe wordpress. Şi nici nu-mi doresc să fie. De fapt am înţeles ce s-a întâmplat… A fost 1 martie, lumea a căutat ceva anume pe net, eu aveam pe blog şi unii au găsit. Mulţi, e adevărat. Numărul de clickuri crescuse în câteva ore la peste 1000% faţă de cel obişnuit. Începusem să mă gândesc să-mi readuc pe blog taraba cu cărţi. Şi probabil că o voi face…

Dar slavă Domnului! Ratingul ăsta ştie de respect. De respectul nasului meu. Mi-am revenit rapid, m-am întors, m-am privit în oglindă… Nu, nasul meu nu e de 1 pe wordpress! Mai bine vă mai spun o poezie: 

Al Tău bal

Cum nu se miră umbra mea de mine,
Oricât, în soare cald, m-aş răsuci,
Aşa nu-mi sunt privirile-Ţi străine,
Aşa mi-eşti drag şi tot aşa mă ştii.

Pe ochiul meu vin ape dimpreună
Cu mincinoase trestii şi bâtlani.
Tu mă ascunzi ca ziua-n săptămână
Şi ca pe-o săptămână între ani.

Să nu mai văd decât semeţe creste
Care în soare numai vieţuiesc.
Şi nu mai sunt, căci umbră nu mai este,
Cu supla-Ţi siluetă mă-nfrăţesc.

Tu mă faci stânca din care izvor
Ţâşneşti lovind toiagul mântuirii.
Eu n-oi seca, chiar dacă am să mor
Umplând cu mine rânduiala firii,

Ci voi uda o nouă formă-n cer
O altă stare într-un alt real…
O, Doamne, -mbracă omul cu mister
Şi îl invită azi la al Tău bal.


Îndrăzniţi, El a biruit şi WordPress-ul!

ianuarie 29, 2008

pocaiti.jpg Am văzut groaza care a cuprins la un moment dat pe mulţi bloggeri de pe wordpress, stupefacţia lor adesea de o tâmpă incapacitate în faţa unui fenomen pe care nu şi l-au putut explica… Ascensiunea „pocaitilor”.

Am văzut pe unii luând-şi jucăriile şi plecând, pe alţii înjurând de mama focului şi vărsând venin, pe cei mai mulţi căutând să se adapteze situaţiei şi văzându-şi înainte de treabă.

Cei mai paşnici (şi mai inteligenţi, zic eu) au schiţat un gest de salut.

Am pus „interviul” de aici, apoi am simţit nevoia să extind încurajarea: chiar dacă e în virtual, wordpress-ul nu e tot lume…?
Este o lume a comunicării de sine şi a interacţiunii unde, mai mult decât oriunde altundeva, cuvântul şi imaginea elocventă, sau muzica aceea care povesteşte caractere, ne arată pe dinăuntru, exhibând un dumnezeu al fiecăruia. Aceşti dumnezei se confruntă clipă de clipă, postare după postare. Dar…

Copii ai Dumnezeului celui Preaînalt, îndrăzniţi!
Hristos a biruit lumea. El a biruit şi WordPress-ul…