A doua zi de dus-întors

ianuarie 15, 2008

sau degetarele lui Dumnezeu

M-am aşezat cuminte sub perfuzie şi mi-am proptit ochii pe tavan, hotărât să aţipesc şi să uit. Am început a mă gândi la lucruri mai frumoase şi, cum cel mai frumos lucru  din viaţa mea este Isus, am început să mă rog.

Curând a intrat doctoriţa. O femeie nici tânără dar nici trecută, înaltă, blondă, cu ochii calzi, frumoşi, foarte vioi. De mai bine de 10 ani mă tratează pentru hepatita cu virus c de care sufăr. De data asta am sesizat un fel de strâmbătură, ca şi cum se ţinea să nu zâmbească, atunci când mi s-a adresat.

„Analizele dumneavoastră sunt aproape normale” mi-a spus ea. „TGO a scăzut la 44 iar TGP la 67…” Parcă aşa mi-a spus… Eram atât de uimit, că abia puteam vorbi.

„Doamne… Nu-mi amintesc să le fi avut vreodată aşa în 14 ani… Mulţumesc!” am exclamat.

„Nu mie!” a replicat doctoriţa.

„Ba şi dumneavoastră, că Dumnezeu v-a ales degetar de cusut gioarse ca mine…”

Acum mai mulţi ani tot ea mi-a anunţat dispariţia virusului b (iniţial fusesem diagnosticat, după puncţie hepatică la spitalul „Fundeni” din Bucureşti, de către cel mai mare hepatolog de atunci, profesorul Buligescu, cu virus dublu – şi b şi c).

Să-i mulţumim lui Dumnezeu şi să înălţăm o rugăciune pentru degetarele Lui!

O cheamă Jipa. Doctoriţa Aurora Jipa.


Impresii poetice

noiembrie 13, 2007

Isus şi handicapul…

„…era atât de dipreţuit că-ţi întorceai faţa…” Isaia, profetul

Ieri am fost la Comisia pentru Persoanele cu Handicap. Ce interesant sună! Mi-au mai dat un fel de an: un an de viaţă, sau un an de boală? În primul caz, o face pe Dumnezeu, comisia asta. Au stabilit cât mai am de trăit. Dar… cine ştie!
În al doilea, cred că sunt foarte credincioşi oamenii aştia: cred în minuni. Pentru că înseamnă să fii foarte credincios să mă vezi pe mine sănătos peste un an. Măcar de-ar fi aşa.

Dar în ambele cazuri, cred că e o mare absurditate, ca multe alte reglementări în România. Se ştie bine că, omeneşte vorbind, eu nu am cum să mă vindec, dar se verifică anual. Ca să vadă ce? Că am murit, sau că m-am videcat? Erau acolo oameni total imobilizati, aşteptau afară în maşini, alţii fără un membru sau mai multe, probabil că se aşteaptă să le crească la loc, iar alţii nu păreau a avea ceva… Ăştia erau din ăia vindecaţi?!

***
spune Doamne un cuvânt şi vântul va începe să bată invers
nu că ar avea importanţă încotro bate noi vrem minuni
ca şi când nu poţi fi fără ele vrem cozonaci ca şi când
pâinea durerii nu e destulă

şi căscăm de plictis când înfloreşte iarba pe câmp
sau când clorofila dă de mâncare stejarilor sau când
bate inima de atâtea ori pe minut picotim în minune
ca literele în abecedar aşteptând să ne înveţe cineva

în rest fiecare cu treaba lui Tu cu mântuirea o chestie
ca atunci când iau capacul de la oală şi bufneşte aburul
sau cum o fi eu cu ale mele afacerile familia ştii
ieri erai la comisia pentru handicapaţi aşteptai
să-Ţi crescă la loc mădularul care eram eu


Impresii poetice

noiembrie 11, 2007

Mama mi-a povestit că, atunci când m-am născut, bunica i-a zis, văzându-mă atât de slab şi de pricăjit: „ăsta până dimineaţă moare!” N-a fost să fie. Am ajuns la aproape 50 de ani. Azi dimineaţă am surprins o discuţie.

– La boala lui…
– E boală boierească.
– Care nu-l duce mult…

Ei, mi-am zis, oare nu Dumnezeu numără zilele şi anii? Nu boala – adică eu! – are drept de viaţă şi moarte asupra mea.
Nu o suferinţă anume a vindecat Isus, ci doar a fixat lungimea vieţii celor vindecaţi de el, căci le-a deschis un alt orizont pentru viaţă, o nouă încredere în veşnicie, dar şi, la alegerea lor, o lume plină de ispite şi rătăciri de care nu ar fi avut parte dacă rămâneau leproşi, paralitici sau orbi…   Doamne, ai milă de mine, păcătosul!

În chitul din cartea Iona eu văd un simbol al morţii.

***
dar unele cuvinte au greutatea lor
de exemplu să-i fie ţărâna uşoară
apoi alergăm care-ncotro doar doar
vom găsi inima aia cât un coş cu flori
să ne-o păstrăm de pus la căpătâi

ca în tangaj o barcă de salvare
pe marea înfuriată a circumstanţelor
se pierde unul Dumnezeu dă drumul altuia
e vremea secerişului spui şi mai arunci o dată
undiţa veşniciei să mai cuvânţi de iubire
cu iona cu chitul cel urias cu ninive