Revine Lorelei

februarie 18, 2008

0018-0309-1606-4642_sm1.jpgÎmi leg mâinile de îngeri

Nu de căderi mă tem,
ci de zbor fără aripi,
de un orizont fără nume,
de ţipătul stelelor ce cad

razele fierbinţi fac
totul o singură culoare
pamantul meu este ars
nu mai sunt fluturi

Doar un stejar batrân
în pustiul acesta ca un semn

EŞTI atât de înalt,
ca să TE ating…
îmi leg mâinile de îngeri.


Recită Estera

februarie 12, 2008

Ştiam de mai mulţi ani că Estera recită frumos. Astăzi am găsit întâmplător pe net, printre alte interpretări superbe, două poezii de-ale mele recitate de ea. O invit să ne încânte cu glasul şi cu sensibilitatea ei. Îţi mulţumim, Estera!

Şi dacă ai cum, spune-mi unde te găsesc. Am nevoie de permisiunea ta ca să mai folosesc asemenea perle!

Neprihănire între
dureroase Golgote

Flămând şi însetat în arşiţa vremii,
cu amintiri, în suflet, de răcoare,
când faptul serii tremură-n vecernii,
neprihănirea Ta mă doare.

Flămând şi însetat de curăţia
stropirii cu sfinţite untdelemnuri
mă plec în rugă: pune-Ţi Tu mantia
pe albe lemnuri.

Şi fă din ele crucea mea, s-o duc,
neprihănire între dureroase Golgote,
să urc spre Tine, Doamne, să tot urc,
să ies din umanele grote.

În largul albastrului pune-mă steag
al unei îngereşti biruinţi.
Trecător peste al neprihănirilor prag,
du-mă Tu între sfinţi.

Flămând şi însetat cum am fost până ieri,
azi mă saturi cu trup şi cu sânge.
Doamne, pâinea celei morţi şi-nvieri
în mine o frânge.

Ferice de flămânzi şi însetaţi după rouă,
de cei ce sorb din cer neprihănire.
Vor fi săturaţi la izvorul ce-şi plouă
susurul blând şi subţire.


Azi ne vizitează Lorelei

februarie 8, 2008

Lorelei este o persoană foarte sensibilă. Cu îngăduinţa ei vă prezint una dintre poeziile pe care i le ştiu. Sunt convins că vă va încuraja şi pe voi să-mi trimiteţi încercările voastre de a scrie spre slava Domnului. 

Deci,

Ploi

Picură din cer ploi fierbinţi
De har, de iubire
Pe mine întreagă mă simt
Înveşmântată în aripi
Şi frunze îmi cresc
 
Pe ochi se preling picurii calzi
Tamaduitori de răni,de dorinţe
Şi-i las până în imimă să pătrundă
Şi în toată ploaia asta sunt
Prunc scăldat de cer

Înbrăţişat de Tine mă strâng
Ca o aripa
Şi aştept să pot fi gata de zbor
Gata să mor ca pământul
Când ploaia îl udă.