Altă reverie

aprilie 13, 2009


Pe lunci de aur râuri clocotesc,
E-n lume seară – marşul triumfal
Al suplelor culori… Se-nveselesc
Senine vii ascunse-ntr-un pocal.

E-atâta frumuseţe în chindii,
Că-n şfichiuiri de slavă Te zăresc.
Şi mă întreb: cum fi-va când Tu vii?
Cum este pasul cel dumnezeiesc?

Adorm visând petale şi nu ştiu
Ce flori purtat-au astfel de lumini.
Se face în privirea mea târziu
Şi-alunec paşnic înspre heruvimi.

Când omul trist îşi caută plutiri
Pe marea zilei, barca de visări…
Şi când, din valea lui cu trandafiri
Nu e parfum şi nu mai sunt culori.


Altă reverie

martie 13, 2008

Pe luciul lacrimii vine seara,
Eu stau pe buza fântânii şi-aştept…
Iubirea-şi pogoară alene povara
La mine în piept.
 
Şi e din ce în ce mai uşoară
Umbra mea de-a lungul visării,
Că văd heruvimii cum împresoară
Un capăt al zării.
 
Pe-acolo voi trece într-un târziu
Ofranda s-o aduc, nepătată…
Să îndrept către mare, ca un pârâu,
Apa curată
 
A unei priviri de care măslinul
A rodit nesecat, ca fântâna…
Doamne, roteşte-ţi în mine seninul
Şi-ntotdeauna…


Reverie

martie 12, 2008

Cu mâna Ta pui fiecare suflare la locul ei,
Fiecare nervură de infinit…
Rădăcinile unei lumi nu-s lumea, nici dacă vrei,
Ştiam asta când am iubit.
 
De atunci pun întrebări la care nu ştiu
Să răspund, văd doar cu auzul
Cântul ce aleargă în pustiu,
Nepătrunsul.
 
Ce-are cu mine Iubirea, ce are, Doamne?
Uneori mă astupă ca o geană lăsată,
Când se naşte o lacrimă sau o foame
Într-un ochi, deodată…
 
Şi o sorbi Tu, iar eu tac lunecând
Între adevărurile primordiale,
Când ridici aurul din pământ
În picioare…