Nu convingerea mea despre mersul trenurilor aduce trenul în gară…

iulie 21, 2008

Cu ce gând aş putea începe ziua de azi, ca să mă pot bucura de ea câte 60 de minute în fiecare oră, timp de cel puţin 24 de ore? Hi! veţi spune. Ăsta nu e zdravăn. Are mai multe ore într-o zi, decât are ziua însăşi. Mă gândeam că la Dumnezeu „o mie de ani sunt ca o zi, iar o zi ca o mie de ani”. Iar eu vreau să fac voia Lui.

Nu ar trebui să fie greu, când Hristos locuieşte în mine. Îmi pun tricoul, îmi spăl faţa, deschid fereatra, îmi pregătesc micul dejun (sau nu, astăzi postesc). Apoi mă aşez la calculator. Unul ca mine nu are multe opţiuni: Hristos din mine e cam legat de glie.

Dar uneori mă gândesc la cât de relativă mi se pare voia Lui… Atunci când valorile noastre de o viaţă sunt violentate, când pur şi simplu ne sperie, când se proclamă Domn al Sabatelor inimii şi minţii noastre închistate, formate în vremi, generaţie după generaţie, an după an, clipă de clipă… Când clişee dragi ne sunt puff! spulberate, şi nu mai avem echilibrul şi tăria stâncii convingerilor noastre…

Am înţeles: nu convingerea mea contează, ci El! Nu în convingerea mea trebuie să mă încred, ci în El. Nu convingerea mea despre mersul trenurilor aduce trenul în gară…