De Crăciun, fantomele iau aer

decembrie 12, 2008

Citesc amuzat despre nu ştiu ce fantomă care s-ar fi hotărât să iasă la aer, undeva pe scările unui hotel din staţiunea Băile Herculane. Probabil că s-a umplut de reumatism, prin tot felul de subsoluri igrasioase, de atâta amar de vreme… Că cică ar fi fantoma unui preot dac.

Ce uşor de păcălit sunt unii! Dacă era un pom de Crăciun în locul fantomei, care pom are şi el povestea lui şi… „fantoma” lui (i se spune spiritul Crăciunului), ce reclamă ar fi fost asta pentru un hotel ameninţat de faliment? Dimpotrivă, ar fi fost semn de bunăstare şi bucurie, de stabilitate materială şi (măcar de formă) de stabilitate spirituală.

Ce e mai rău, e că lumea-i plină de creduli gata să înlocuiască siguranţa unei adevărate relaţii cu „Necunoscutul” născut de Crăciun, cu fantome halucinante şi abracadabrante, imposibil de dovedit şi de controlat. Că atât de mult a sucit „stăpânitorul veacului acestuia” nu realitatea, ci propriii noştri ochi spirituali, că suntem gata să credem în fantome, dar ne e greu să acceptăm semnificaţia Crăciunului, de parcă Naşterea Domnului nici cât o fantomă nu face…


Despre administrarea Harului

iulie 11, 2007

Noi vedem zile şi ani, copii şi nepoţi, belşug şi lipsuri, sănătate şi boală, tinereţe şi bătrâneţe, bărbat şi femeie… El vede doar mântuiţi în Hristos. Acesta este Harul Său minunat. Acela care se înmulţeşte la cei ce au şi se ia de la cei ce n-au. Despre asta vorbeşte Domnul Isus în Luca 19.
Bisericile traditionale spun ca Harul e administrat de Biserică. Adică de preoţime. Sigur că aşa e. Biblia spune la Exodul 19:6 „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”, iar la 1 Petru 2:9, apostolul accentuează: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”, adresându-se tuturor credincioşilor. Nu spune „noi suntem”, adică doar liderii spirituali.
Preot este fiecare credincios chemat să fie sfânt. Eu, tu, vecinul de palier… Dumnezeu nu face discriminare sau ierarhii la acordarea Harului către robii Săi. Fiecare primeşte cât poate duce, apoi hotărăşte ce face cu ceea ce i s-a încredinţat. Nu cât face fiecare are importanţă, ci dacă face. Fiecare hotărăşte pentru sine. Crezi tu în Isus Hristos? Sigur că ai Harul. Îl înmulţeşti oferindu-l altora? În ordinea logică a pildei, robul care a primit cel mai puţin ar fi trebuit să aducă încă pe atât. Adică încă puţin. E dureros când Harul e respins. El se retrage de către Dătător şi pus la dispoziţia celor care îl folosesc. Aceasta e Economia Împărăţiei Sale, iar noi ar trebui să fim Miniştrii de Finanţe. Aici singura monedă în circulaţie este Harul Său.