Iov 33: 23-28

iulie 6, 2008

Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu se îndură de el şi zice îngerului: „izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”

Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui. Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-i vadă Faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.

Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele. Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intru în groapă şi viaţa mea vede lumina!”


Trupul de Iov

aprilie 14, 2008


În cenuşă de Iov flăcări goale-au sunat
Răsucindu-şi amarnice spade
De-am crezut că e noapte în văzduhul înalt,
Că e noapte în ziua ce cade…
 
Ghilotini de durere încurcau în apus
Vinuri seci de prin viile lumii.
Se spuneau vorbe-n vânt ca şi cum nu s-au spus,
Se luptau în oglinde nebunii.
 
Şi avea, n-avea sens cel din urmă oftat
Şi avea, n-avea sens răsucirea
Unei zile-n cenuşa-nfloririi în sac,
Trup de Iov împlinindu-şi menirea.
 
Şi-n cenuşă de Iov am crescut pân’ la cer
Şi de sus până jos întrebare,
Scormonind cu un ciob al durerii mister
Şi al plânsului fără hotare…
 
Doar răspunsul a fost mai albastru de-atât,
Nici acum nu îi pot şti adâncul.
În plecare, -n venire, în frumos şi-n urât
Tu îmi dai codrul pâinii şi frângu-l…


Vina lui Iov

decembrie 4, 2007

Iov a fost mai puţin vinovat înaintea Domnului decât prietenii săi. De ce? Doar el a fost acela care l-a acuzat pe Dumnezeu…. Prietenii lui I-au luat apararea…

Dar tocmai de aceea!
 
Noi putem acuza pe Dumnezeu, ne recunoaştem astfel incapacitatea să înţelegem şi să suferim. Cei care-I iau apararea lui Dumnezeu însă, greşesc fundamental, considerându-se capabili să-L înţeleagă şi să-L explice pe Dumnezeu. A concepe un Dumnezeu care are nevoie de apărarea noastră înseamna a-L „ajusta” pe Însuşi Domnul cerului şi al pământului, si a etala o sfinţenie pe care nu o putem avea decât tot de la El…

Impresie poetică

***
carele cu inimi au ajuns la poarta ţării
unele muşcă altele plâng altele se-nchină
o ramură de măslin şi-a ridicat albina
răsăritul dă să crape de aşteptare
o înviere chiuie în grădini
peisajul ăsta l-am mai văzut spune Domnul
dă mormântul mai încolo să trec

dacă doare dă-te şi tu omule nepriceput
ai putea stropi numai cu parfum orice cale
pe care am trecut dacă ai vrea spune Domnul
şi ridică dopul să vadă câtă iubire a mai rămas