Impresii poetice

Seara pare că e undeva, dincolo de tăcerea ferestrelor, aşa cum pare că timpul curge undeva, dincolo de percepţia noastră… Nu ne facem griji, colcăim în viaţa noastră, înghesuiţi în ea, îndureraţi de ea, o credem libertatea noastră de toate zilele, dar nu e decât titirezul învîrtit de cineva taare dibaci, pe suprafaţa lucioasă a vremii. E o singură soluţie: scap de eu când devin tu.

***
o zi mă spune zorilor ce vin mă spune întregii săptămâni
eu transpir în libertate ca o suveică tot caut viitor
ceva care să mă asigure să mă dezmierde ce frumos
şi ce deştept eşti îţi iese un şarpe din gură
dă-te puţin mai încolo când mănânci nu te mai învârti
stai colea o clipă şi ia seama la dealuri pe unul dintre ele
iarba a supt durere şi a rodit mărăcini poate că tu
poate că eu poate că altul cineva tot va biciui înserarea
să nu mai facă umbre ouăle ei să nu mă mai spună
zorilor ce vin intregii săptămâni până când până când
până vei învăţa să numeşti tu libertatea de a fi eu