Vii îndurându-Te

februarie 7, 2009

Vii îndurându-Te şi nu mai pleci
Şi îndurarea Ta toată rămâne cu Tine,
Ca-ntr-o pădure umbrite poteci
Cu frunzele serpentine.

Cum să Te văd mai bine de-atât?
În orice izvor, căprioarele
Zidesc oglinzi în care se-avânt
Luna şi soarele.

Stau între ani ca o zi de-nceput
De iubire mai vie, mai pasăre
Zburată în inima unui sărut,
Ca văpăile-n flacăre.

De aici doar purced a afla viscoliri
De o sfinţenie îmbrăţişare
Cum doar Dumnezeu deveniri
În Sine-ale omului, are.


Doreai tare să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit

februarie 4, 2009

***
dincolo de aer se înalţă cetatea
către care îmi duc turmele dincolo de înalt
cu albul făcut strună de arc lânceziu
deasupra dorurilor ca epitelii ale luminii

încet străbat ca un castel verticalul
creneluri gândurile ascund cuiburi de lănci
doar albă ca zăpada iubirii mele mai ştie
aripi să ţeasă lebedelor abandonării

doar de acolo după ce plâng mai ales
şi m-ai ales şi m-ai întors în mântuire
ca pe frigărui moi pe grătar că doreai tare
să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit Dumnezeule


Impresii poetice

noiembrie 26, 2007

A paisprezecea replică

Cum ar arăta mâna care ţi-ar împlini viaţa?

„Toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa.” Isaia 66:2a 

TS:
Cum ar arăta mâna care ţi-ar împlini viaţa?
IP:
Ar avea degete ca poruncile împlinite,
Ca jertfele mistuite de comete de duh,
Mâna aceea cu riduri clipite
Şi cu mâgâieri pe văzduh.

***
eram pe acolo aşteptând clipa mea
o clipă ca toate cărările neumblate abia după aia
începeam să clipesc şi să ţip de mine însumi ca de o torţă
abia după aia m-a luat iubirea la întrebări

şi n-am ştiut ce să-i răspund nu am ştiut Doamne bun
cum să tocesc cu mine calea lactee a sângelui ca să ajungă
pentru toţi nu am ştiut să-nfrânez curgerea pietrei şi malul cu ierbi
nu l-am păscut fiindcă eram prea mândru adică eram
carnivor de mândru ce eram Doamne revarsă-Ţi
mâna pironită şi fruntea din spini şi învaţă-mă
un Mângâietor un Mijlocitor