Există Dumnezeu?

martie 15, 2008

Într-o şcoală, o învăţătoare  încerca să le demonstreze copiilor că Dumnezeu nu există…

Prof: Jhon, du-te la fereastră şi spune-mi dacă vezi copacii?

Jhon: Da, îi văd!

Prof: Vezi clădirea de vizavi?!

Jhon: Da, o văd!

Prof: Vezi cerul şi norii?!

Jhon: Da, văd!

Prof: Deci toate lucrurile acestea există?!

Jhon: Da, aşa este…

Prof: Uită-te pe geam din nou şi spune-mi dacă îl vezi pe Dumnezeu?!

Jhon: NU!

Prof: Deci înseamnă că Dumnezeu nu există!

O colegă de clasă, Anna, se ridică în picioare şi îi cere lui Jhon să meargă din nou la fereastră, apoi îl întreabă dacă vede copacii, clădirea de vizavi şi cerul…

Jhon: DA! le văd, există!!!

Anna: Acum uită-te, te rog, la doamna profesoară şi spune-mi dacă îi vezi creierul?!

 NU, a răspuns John… înseamnă că nu există?!


Eu şontâc şi un pătrăţos cu glugă

ianuarie 31, 2008

Chiar vrei să te ascunzi? Tragi gluga pe ochi şi te faci că nu te mai vedem? Sincer, mă amuză ideea… Poate că ţi se pare blogul un abuz asupra ta pe care tu însuţi îl faci, dar de tine nu vei scăpa. Pentru că Dumnezeu se foloseşte de tine ca să fii tu şi ca să fie El pe wordpress. Şi ca să fim noi…

Am vorbit iarăşi cu gândul meu şi se făcea că nu-mi venea a crede. Cum spun bătrânii: ai văzut copil cuminte, babă frumoasă şi pătrăţos cu glugă?

Uite ce spunea gândul ăla al meu…:


Uriaşa ureche parabolică

septembrie 21, 2007

Recent, încercând să-mi explice că aş fi într-un fel, creuzetul în care fierbe Cuvinte la schimb, cineva mă compara cu o „uriaşă ureche parabolică”… Sigur că m-a amuzat comparaţia. Dar mai trebuie să vă mărturisesc că,  pentru mine, sintagma asta are şi o conotatie… nemăgulitoare. Şi va spun şi de ce:

Am auzit cu mult timp în urmă un banc. Se zice că lui Bulă i-a născut nevasta. Fericit şi mândru nevoie mare, el merge să vorbească cu doctorul. – Ce e doctore, băiat, fată? Nu contează, are două picioare, fotbalist îl fac!
– Păi n-are picioare… ii spune doctorul.
– Aaa, nu? Atunci dirijor, ca are maini.
– Păi…
– Nu, n-are nici maini?! Nu? Da’ cum e, domnu’ doctor?
– Păi e o ureche mare, aşa… spune doctorul.
– Manca-o-ar tata, am zis eu, o fac muzician!
– Da, mai zice doctorul, da si aia e surdă…

Aşa că dacă n-ar fi oleacă macabru bancul, tare m-ar fi amuzat comparaţia asta anatomică, mai ales că respectivul e medic. Dar oricum, tot cu gura până la… urechi m-a lăsat!