Înfaşă-Te în inima mea

decembrie 18, 2008

Vino, Cuvânt fără margini,
Şi fă o propoziţie din toate acestea…
Ieslele de prin uitate paragini
Umple-le Tu cu vestea.

Nu-ţi fă ploaie astă seară, priveşte,
Nici un copil nu a avut cerul lui cu stea.
Şi din îngerul din urmă, care creşte,
Fă sărbătoarea mea.

Se lărgesc genele zăpezii ca mieii
Deasupra şi dedesubtul Tău aerul înfloreşte
Ca bucuria din scârţâitul cheii
Când se răsuceşte

Şi uşa iubirii dată de perete e
Dezgrozind iesle de prin uitate paragini
Cum se desfac mărilor pletele
În picuratele margini.

De aceea se şi aprind atâtea miresme,
Că drumul din cer duce prunc.
Veşniciile către fragile catapetesme
Se arunc.

Vino, Cuvânt fără margini, vino cumva,
Gângurindu-Te până la mine în taină.
Înfaşă-Te în inima mea
Ca-ntr-o haină.


Rugă de Crăciun

decembrie 23, 2007

la geamul inimii voastre

Rugă de Crăciun

În creştetul câmpiei crescut-au heruvimi
Şi nu e glas pe lume să-ngâne-a lor cântare.
În ceruri nalte pace şi pace în mulţimi
Şi litera luminii scriind în fiecare…!

Cum se închină umbra când vântul mută plopii,
Aşa străbat în albul ajunului de nea
Cum bate ram în geamuri colind şi mi-l apropii,
Şi-i caut mugurirea şi mă ascund în ea.

O taină înfrăţeşte văzut cu nevăzuturi,
Cum frate-i anotimpul cu iarna din alei,
Păşeşte-mă, Isuse, şi-Ţi lasă urma-n luturi
Cum brazi îşi pun parfumul în chihlimbarul clei.

Să ne urăm iubire atâta câtă este
În prunca veşnicie înclincheţind cărări
În care seara asta cu har şi stele creste
Cântării dăruieşte ca mii de răsuflări.

Aşa unit-ai îngeri şi glas ai scris cu ei
Pe ceruri literi suple de-o naştere de Fiu…
Sunt zările rămase din largul lor temei
Afară, ca uitarea din tot ce este viu.

Eu nu pot celebrare mai altfel ca-n genunchi
Şi bucurie nu pot o alta decât seara…
Mă fă, Isuse Doamne, cum paiele mănunchi
Pe care naşte-Ţi Pruncul şi Îi aşterni povara.