Doreai tare să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit

februarie 4, 2009

***
dincolo de aer se înalţă cetatea
către care îmi duc turmele dincolo de înalt
cu albul făcut strună de arc lânceziu
deasupra dorurilor ca epitelii ale luminii

încet străbat ca un castel verticalul
creneluri gândurile ascund cuiburi de lănci
doar albă ca zăpada iubirii mele mai ştie
aripi să ţeasă lebedelor abandonării

doar de acolo după ce plâng mai ales
şi m-ai ales şi m-ai întors în mântuire
ca pe frigărui moi pe grătar că doreai tare
să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit Dumnezeule


Să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit Dumnezeule

ianuarie 27, 2009

***
dincolo de aer se înalţă cetatea
către care îmi duc turmele dincolo de înalt
cu albul făcut strună de arc lânceziu
deasupra dorurilor ca epitelii ale luminii

încet străbat ca un castel verticalul
creneluri gândurile ascund cuiburi de lănci
doar albă ca zăpada iubirii mele mai ştie
aripi să ţeasă lebedelor abandonării

doar de acolo după ce plâng mai ales
şi m-ai ales şi m-ai întors în mântuire
ca pe frigărui moi pe grătar că doreai tare
să mă tot mesteci ca pe unul neprihănit Dumnezeule


Aventură cu ghid

iunie 12, 2008

După slujba de dimineaţă, prietenii m-au scos la plimbare. Am văzut pentru prima dată Cetatea, fostul bastion al Albei Iulia. La intrare ne-a întâmpinat un oştean al Majestăţii Sale în ţinută de campanie. Viteazul ardelean (mai ortoman, se vede că are oi mai multe!) nu s-a împotrivit când am vrut să-l pozăm.


Împreună cu Elis, lângă „caraulă”

Când am intrat în trupul cetăţii, ghidul a început a ne spune poveşti despre Ordinul Templierilor şi alte alea, că atmosfera medievală a încăperilor se umplea de cavaleri şi de domniţe oftătoare (ofticoase? ofticioase? pofticioase?)

La un moment dat ne-a fost interzis să pătrundem într-o cameră unde, spunea el, era locul sacru al cavalerului superior şi nimeni nu avea voie să-l tulbure în afara cavalerului însuşi… Un fel de sfânta sfintelor templieră…

Voi aţi fi putea îmbrăca chestia aia?

Bine că m-au ţinut picioarele să bat locurile, că urechile să cred asemenea poveşti nu m-au ţinut. Doamne, mercantilul a greşit epocile şi ne trage de inimi de câte un colţ de ni le destramă!