Caut iubire

aprilie 9, 2009

O invit iarăşi pe Eliza să ne (în)cânte.

Cum spuneam, Eliza e nepoţica mea preferată. Ce spuneţi, vă place momentul pe care vi l-am pregătit împreună?

Caut în toate cele iubire,
în lanuri de vârste ce-şi rup
spice pe larga-mi răsfrântă privire,
în anii cu care m-astup.

Caut iubire în peşteri şi nu-i
decât zgomot de vise sfărâme.
Ziduri ‘negrite de trecerea lui
are dorul… Şi vaduri cu spume.

Caut iubire în ochiul ce-l văd
aţintit dureros întru sine.
Munţi de ruine şi furtuni de prăpăd
mă alungă sălbatic din mine.

Caut în toate cele iubire,
pe străzi sau acasă-i la fel:
semne ultime de răstignire
are rodul iubirii în el!

Doamne, până voi şti ce e aia
iubire şi cum e a şti,
iată în mine odaia
în care putea-voi muri…

(Poezie publicată în volumul „Liniştea dintre două tăceri”, Cluj-Napoca 2004

Piesa e de pe al doilea album al Elizei „Ecou spre înalt” apărut în 2006, parcă…)


Crăciunul – timp al rugăciunii

decembrie 19, 2008

Când cerul vine pe pământ în cea mai sensibilă manifestare de Sine, atunci e vremea pentru zborul rugăciunii. Rugăciune de laudă, de slavă şi de închinare, rugăciune de contemplare şi de împlinire a inimii, rugăciunea şoptită sau plânsă de-a binelea în pumnii pocăinţei şi ai nădejdii renăscute, stoluri nesfârşite de rugăciuni ca rotocoalele de grauri deasupra câmpiilor seara…

Acum, când Dumnezeu Se face diapazon, dând din bucurie ca dintr-o nouă creaţie şi ridicând un Prunc, un singur şi întâi născut regal, cu mâini de Simeon în templu, acum e rugăciune peste tot… O văd versanţii munţilor cu neaua şi colindele de pe uliţe luminate de şoapte ciudate… O văd în taina lor stelele şi bolta cerească, până acolo că o explică din îngeri… O vezi şi tu? Atunci vino cu mine, vino să ne punem pe genunchi!


Te-ntreb de mine

martie 21, 2008

Te-ntreb de mine, Doamne, şi îmi răspunzi cu-un dor,
Cu umbra neştiută a câte unui nor,
Cu-nceata lunecare pe boltă-a unei căi
De astru, spre-ale sale fierbinţile văpăi.

Te-ntreb de mine, Doamne, şi doare când întreb,
De parcă-aş fi uitările ce mute se încheg…
Pe creste vijelia pădure forfotind
De răsucirea-n verde a sâmburelui ghind…

Şi n-am pământ, la capăt ajunsă îmi e valea,
Cum e la capăt orbul când rătăceşte calea.
Te-ntreb de mine iară şi iară, căci cândva
Răspunsul la-ntrebare cu mine-l voi afla.

Atunci deplin voi ştire deplină despre tot:
Silabisind iubirea mă-ngădui şi mă pot…
Şi în zidirea lină de Nou Ierusalim
O amândouă ziuă a zorilor să fim!


Priveşte Tu, Isuse…

martie 9, 2008

Încă o dată îmi cer scuze pentru calitatea înregistrării, dar tot ce am sunt piese vechi.

Versurile sunt la fel de vechi şi nu sunt în niciuna dintre cărţile mele publicate.

Priveşte Tu, Isuse,
În carnea ce mă ţine
Şi sapă-n ea o poartă
Să pot ieşi mai bine.

Şi mai adânc să fie
Înfiptă crucea Ta
În cuiul care este
Nevrednicia mea.

De palma Ta cu milă
Adânc mă ţintuieşte
Să nu mă mai desprindă
Al urii lumii cleşte.

Căci nu mă-ntină visul
Ci somnul ce-l încape
Desparte, Doamne,-n mine
Din nou pământ de ape.


La cererea vizitatorilor

martie 3, 2008

Cântă Eliza

Atât
de mic

Oh, Doamne, sunt atât de mic, atât de mic,
de când încerc în rază să-mi ridic
o lacrimă, un umăr de privire
peste aşa pustiire.

Şi nu pot decât până la poale
să văd muntele din raza de soare.
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi
din Tine rămaşi.

Nu-s decât o gândire singură şi ciudată,
cu ecou uneori, cu ecou altă dată…
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
în intestine de chit.

Alerg şi întreb, alerg şi întreb, poate cândva
aripa ce mă ţine va dispărea
şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut cruce.


Miez de vară… iarna

februarie 18, 2008

Miez de vară

Cum se strecoară prin pervaze raza
Ciuntind o umbră-n palma unei flori
Ce-şi amăgeşte liniştea cu vraja
Unor înveşmântate-n răsărit culori,

Aşa spre Tine ca spre-un leac alerg,
Bolnav de dor cum sunt şi rupt de trudă…
În zare licăririle se şterg
Şi jerba înţelegerii asudă.

În Templul Tău s-adăst ca nicăierea,
Ca-n miezul unei pâini născută-n grâu,
Să-mi fie-n cupa plină îmbăierea
Iubirii, infăşată-n albul brâu

Al verii noi, ca altă stea lactee
Cu îngeri plini şi regi şi anotimpi…
Mă spune, Doamne-n drumuri galilee
Prafului mut şi florilor cu ghimpi.