Pe străzi, cât mai sunt oarecare,
sunt omul cu semn de-ntrebare.
Mersul încet, inima ţinută de mână,
nedumeriri în alţii le adună.
Ce-i drept, nici mie nu-mi e prea clar
dacă sunt sau nu, emisar;
dar că rostirea-mi e ceea ce El făcu să fiu,
asta o ştiu!
Nu-i aşa că vi se pare unora ciudat
să umblu pe străzi dezlegat?
Oh, libertatea e mult mai mult decât
a avea – şi atât!
Libertatea este să fii – şi eu sunt.
Adevărul m-a slobozit pe pământ
ca pe o sălbăticiune a îndurării-
omul cu semnu-ntrebării!
De ce mă priviţi, privitorilor, dacă
în voi nedumeririle vă încarcă?
Daţi semnul de la întrebare la o parte, cumva,
şi veţi vedea Omul din ea!
Eu trec mai departe, cu acelaşi semn
de dragostea Lui şi de lemn…
Voi vedeţi un om cu semn de întrebare.
Eu merg cu inima de mână. Şi mă doare!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Privim sufletul omului cu semn de intrebare…si versul cu har…si incercam sa ne prindem si noi ca el …de inima lui Dumnezeu.Inima de tata..care nu are tic -tac din minute si ore…..ci un tic-tac de vesnicii…E drept doare daca te gandesti ce inseamna a intelege cerul dar… invatam si noi.
Esti atat de tanar Ionatane, si nu iti mai tremura barba, ci iti vibreaza doar soarele in piept. Curaj frate; de-acum poti porni, cred eu, sa-i revezi pe fratii tai. Noi ne bucuram chiar si doar pentru ca te asteptam mai increzatori.
Mai, oameni buni, ma copleşiţi! Revedea-v-aş!
Ma bucur sa te cunosc! Esti un OM, Omule-cu-semn-de-ntrebare… un om obisnuit… nu vad nimic nelalocul lui… Poate doar sensibilitatea ta sa fie mai putin obisnuita, atat… 😉
Ei, aşa se vede de-afară. 😉
Vorba aia: „Nu se vede da’ se simte!”… 🙂
Incredibil! Tocmai am aflat ca esti nascut in Braila! :-O Asa e?! Si eu tot de acolo sunt!…
Da, Sorina, aşa e. Nu vezi Dunărea în fundal? Chiar acolo am casa, pe faleză. Din nefericire (sper să nu fie din… păcate 🙂 ) va trebui să o vând. Aşa că îmi caut casă nouă.
Am crezut ca e doar o asemanare, o apa curgand prin spatele tau (nu stiam de unde esti, nu era sa ma gandesc la asemenea coincidenta – ooops, am uitat sa iti spun ca eu nu cred in coincidente! 😉 ). Daca ajung de Paste pe acasa, poate ne adunam (eventual, o chemam si pe Anaayana, tot braileanca si ea, manca-o-ar mama de fata desteapta! 🙂
Sigur! M-aş bucura să povestim. 🙂
Ooops-ul este o coincidenţă? 😉
Pe Anaayana nu am vizitat-o prea des, poate de-acum încolo, dacă-i tot de la mal de gârlă. 🙂
A, ai văzut că te-am pus în blogrolul ăla frumos? Ei, mai la urmă, da’ eşti! 🙂
Aha…. acum am vazut link-ul … Scris cu rosu, pe fond alb, cu litere aparte… ca un martisor (ca tot e perioada)… 😉 Multumesc frumos de onoare, o sa ti-o intorc si eu imediat (tot ma gandeam la asta de vreo 3 zile… 😉 )
Nu ma deranjeaza ca sunt „mai la coada”, cei din urma vor fi cei dintai, nu? 😉
Acum, serios: si pe ultima pozitie daca eram, tot o consideram o onoare sa ma aflu printre „cei alesi” de tine… 🙂 Tot respectul…
Da, aşa spunea şi Eva (fetiţa mea cea mare, e în Bucureşti, studentă), ea e cu îndrăzneţurile şi are linkul chiar deasupra.
Iar cu onoarea… mă faci să râd. 🙂 Dacă m-ai văzut cocoţat pe wordpress, gata, îs bun de onorat lumea?! Dacă auzi vreun buf mare, să ştii că am picat… într-o joi! 🙂 Gata, mă culc. Noapte bună.
Nu am considerat o onoare faptul ca ma aflu in blogroll-ul tau pentru ca ai fi cocotat in top, pe wordpress! Ci pentru faptul ca imi place cum scrii si gandesti! 😛 Te apreciez eu, ca om, pe tine, ca om; atat… 😉
Fain. Iar îţi plac bilele albe. 🙂 Păi tocmai asta e problema: cu cât sunt mai apreciat, cu atât prăjiturica mândriei e mai otrăvită. Dacă apuc să gust din ea, ferească Dumnezeu, ai să auzi buf-ul ăla de care spuneam. Fiindcă mândria stă înaintea căderii. Şi am mai păţit-o… 😦 Voi cădea şi dacă nu muşc, dar fără buf.
Ei, dar azi mă duc la biserică să mă mai pocăiesc puţin, poate mai rezist cocoţat acolo! 🙂
Imi plac tare mult bilele albe, inseamna ca am reusit sa fac un lucru asa cum trebuie; si cele primite de la oameni imi plac, dar cele de la Dumnezeu sunt si mai faine, ca sunt din albul ala pur, inimaginabil de alb… 😉
Daca vrei sa gusti din prajiturica otravita… e alegerea ta: vei deveni un fel de Alba-ca-Zapada-si-marul (in timp ce tu esti Scufita Rosie, dupa nume 🙂 ). E bine sa cunosti adevarul si e si mai bine sa nu il lasi sa ti se urce la cap (mai dau si altii cu fundul de pamant, nu esti singurul! Probabil ca asa o fi crezut Darwin ca i-a cazut maimutei coada si a devenit om, din cauza cazaturilor astora! 🙂 )
Da-Ţi-ar Domnul numai bile albe! Dar ai grijă: nu juca biliard cu ele. 🙂
Eu zic că m-am lecuit de prăjituri din alea (mai bine zis m-a lecuit El), da mai ştii ce glazuri mai inventeaza ălălalt?! Că are-o bucătărie, cât iadul! 😉
Cu Darwin am eu socotelile mele… Maimuţa e nevinovată, săraca. 🙂
„Da, n-au fost oameni proşti Darwin şi ceilalţi închipuitori de evoluţie. Numai că au neglijat un aspect: că evoluţia, cu legile ei de supravieţuire cu orice preţ, de impunere a celui mai puternic, n-ar permite apariţia unui Isus. Şi cu atât mai puţin dăinuirea creştinismului. Pentru că până la urmă istoria e făcută de biologic. Iar viaţa omului e viaţă de animal evoluat, spun ei, oamenii ăştia deştepţi.
Dar istoria e o sumă a vieţilor omeneşti. O sumă de biologic, sau biologicul măsurat în timp. Cum pot legile evoluţiei să favorizeze apariţia iubirii aproapelui, aşa cum a propovăduit Domnul Isus? Dacă El a fost un „mutant”, în nici un caz mutaţia nu era de natură să se impună.” Restul găseşti aici: https://ionatan.wordpress.com/2007/05/29/dumnezeu-este-dragoste/
[…] fiecare dată cînd un om moare reflectez la viața mea, și mă întreb tot timpul, ca acel om cu semn de-ntrebare, de sunt eu pregătit să-L întîlnesc pe Sfînt, sunt eu […]