Dumnezeu şi-a pregătit ascuţitoarea!

Cu privire la anunţul pe care l-am făcut aici, nu s-au înghesuit mulţi la scris texte… Am adunat din ce aveam texte de la Tania, Elena Marin Alexe şi de la Nicholas Dinu. Le cer permisiunea să le verific şi să le prelucrez un pic, dacă e necesar.

Mai avem o săptămână la dispoziţie ca să ne hotărâm şi să scriem. Selecţia finală o vor face organizatorii festivalului. Vă rog să nu dezamăgim! Sunt atâtea condeie cântăreţe printre pocăiţi (şi nu numai), că Dumnezeu şi-a pregătit ascuţitoarea!

10 răspunsuri la Dumnezeu şi-a pregătit ascuţitoarea!

  1. ionatan spune:

    Da, Violeta, am luat si de la tine cateva texte pe care le voi verifica si le voi trimite lui Iosif Muresan. Iti multumesc.

  2. violeta spune:

    🙂 pot sa te intreb care ti-au placut? Pe care le-ai luat?

  3. ionatan spune:

    Am luat dintre poemele tale cateva dintre cele care mergeau pe o metrica potrivita, sau macar adaptabila unei piese muzicale. Ma voi mai uite peste ele, cu ingaduinta ta.

  4. violeta spune:

    🙂 sigur

  5. dinu spune:

    Draga Ionatan,

    a trecut o vreme de cand n-am intrat pe blogul tau. sunt ocupat foarte si luni, iunie 30, voi pleca intr-un turneu prin Europa cu o scurta vizita in Romania si voi fi departe de internet. pentru proiectul de mai sus, daca ai timp sa treci peste poeziile mele crestine, sunt postate pe www. resursecrestine.ro (vreo 200). mergi pe site, apoi cauta poezie ( de exemplu type Psalm de seara, apoi double click pe Nicholas Dinu si-ti va apare intreaga lista de poezii. poti alege si prelucra cate vor fi nevoie. Sorry pentru foarte putinul meu ajutor!

    Dinu

  6. dinu spune:

    Psalm

    Sunt cuprins de-un bold avânt
    şi de-un gând tenace
    Doamne, de când Tu mi-ai dat
    Duhul Tău de pace,
    de atâta bucurie inima mea cântă
    sângele şi oasele Te binecuvântă.

    Sunt mirat de-atât mister
    care mă-nconjoară,
    eşti cu mine prin Sinai
    şi nu-i prima oară!
    Sub a crucii ocrotire sufletul mi-e bine,
    el, cuvântul, buzele, urcă imn spre Tine.

    Sunt aprins de sfântul foc
    din altarul veşnic
    nu mai am în mine loc
    pentru-al firii sfeşnic
    plouă-n simţuri ploi de har cu mireasmă nouă,
    dulce mir din rana Ta pe obraz mă plouă.

    Tu mă-mbii cu-n alt Horeb
    unde Haru-i aur,
    alt Tabor de străluciri
    am ca sfânt tezaur.
    Tot ce am, Isuse drag, vine de la Tine,
    toată închinarea mea Ţie-ţi aparţine.

    Sunt flămând de mana Ta
    care-o verşi pe munte,
    când mă satur, eu mă nasc
    pentru alţii punte.
    Ai făcut din viaţa mea râu de fericire
    Vreau de-acum şi eu să fiu fluviu de iubire.

    –––––-

    Psalm de seara

    Pe geana serii cad îngemănate
    Tremoluri plânse de-un arcuş de vânt
    Pribegi miresme-alunecând mirate
    Spre infinit, pe lotca unui gând.

    Sunt simţuri senectute care curg
    Pe râu-mi de ofrandă dezlegată
    Rostogolindu-se cu soarele-n amurg
    Nevrând să stea închise niciodată!

    Sunt porumbei, sunt serafimi în zbor,
    Ambasadorii sufletului meu
    Cerşetorind la porţile de dor
    O clipă de extaz cu Dumnezeu.

    E-un psalm. E ruga mea de seară.
    Mă las condus de-un licurici de nard
    Despovărându-mă de urbica povară
    La tronul sfânt. Apoi mă-ntorc să ard.

    –––––

    Psalmul inoirii

    Ferice e de cel ce grabnic merge
    La Golgota, sub harul ei să stea.
    Păcatele cât munţii se vor şterge
    Nabobul greu al beznei va cădea.

    Ferice e, cum n-a fost niciodată!
    Acolo e izvorul de lumină
    Ţâşnind din coasta binecuvântată
    A Logosului îmbrăcat în tină.

    Ferice e, căci ochii lui de duh
    S-or îmbrăca în straiele mirării
    Văzând un cer şi-un înroşit văzduh
    Stropit de sângele răscumpărării!

    Într-un moment de-adâncă cercetare
    Ne-crezul sterp s-a prăbuşi-n tăcere
    Descoperind perenele izvoare
    Ascunse-n vămi nescrise de durere.

    Iar ochii, ochii ce purtau căpestre
    Când vor pricepe taina de pe deal
    Privi-vor prin nepământeşti ferestre
    Frumseţea crucii, sensul ei real,

    Apoi curaţi ca roua dimineţii
    Vor găzdui augusta biruinţă
    Înmărmuriţi la revărsarea vieţii
    Cu pace, cu iubire şi credinţă.

    Ferice eşti de-ai cucerit vecia
    Ce fără El rămâne ferecată
    Vei cuibări în tine bucuria
    Mereu, mereu de har alimentată.

    Vei fi ca un smochin în plină roadă
    Sădit lângă izvorul săţios
    Iar sus, într-o sclipire de zăpadă,
    Mărgăritar pe fruntea lui Cristos.

    ––––

    Psalm de dimineata

    Tulburătoare, tainice candori
    Încremenesc într-o vibrare mută
    Şi nu ştiu care suliţă din zori
    Pe coama dimineţii stă căzută.

    Din arcul încordat al risipirii
    Lumina pleacă iute la taifas
    Călcând peste împotrivirea firii
    Şi-a nopţii care-nvinsă a rămas…

    În dom etern aceasta-i legea scrisă
    Şi forţe negre n-o vor birui!
    E-o matematică străveche şi precisă
    Cu ecuaţii ce vor dăinui.

    Şi tot aşa va birui acela
    Ce peste trupul său sărac de tină
    Îmbracă roba mântuirii de la
    Împărţitorul hainei de lumină.

    Când vine dimineaţa mă trezesc
    Cu inima zăvoi în sărbătoare.
    Mă plec smerit şi-n pace împletesc
    Un psalm de mulţumire şi cântare.

    –––––

    Precum in cer

    Pe brazda visului flămând de Tine
    A încolţit o lacrimă de dor,
    Un spic scăldat de ploile divine
    Cu boabe de smarald pe obrăjor.

    Şi-un curcubeu cu gura evantai
    Claviatura lui ca pod şi-o pune
    Să trec prin clipe sacre înspre Rai
    Cu inima arzând în rugăciune.

    Pe-a ochilor vitralii cad solemn
    Apoteoze încă ne-născute
    Plăpând zefir primăvăratec. Semn
    Că iarna pământeană-i pe trecute.

    De-atâta ceaţă şi de-atâta ger
    Mi-am isprăvit uleiul din firidă
    Şi-aud zburând ecoul efemer
    Al uşii erei gata să se-nchidă.

    De când aştept Isuse să Te-ntorci
    Cu rânduială să îmbraci pământul!
    De dragul ei, din via Ta să storci
    Nectarul trudei, vinul sfânt, şi cântul.

    Împărăţia păcii Tale fie
    Râvnitul diamant edenic, sfânt,
    Şi pune Doamne rod şi măreţie
    Precum în cer, aşa şi pe pământ.

    ––––

    Ma duc si azi

    Mă duc şi azi la izvorul Scripturii
    De unde curg din belşug apele vii
    Îmi răcoresc diagonala făpturii
    Nesaţul, adâncul dorinţei de-a fi.

    Mă duc şi azi la izvorul iubirii
    Să beau însetat din preaplinul de har,
    Să-mbrac dimineaţa puterea trăirii
    Lăsând, înnoit, mulţumiri pe altar.

    Mă duc şi azi la izvorul luminii
    Unde raza vederii plenare se naşte;
    Răsar în parfum de lacrimă crinii
    Şi-n gând înfloreşte floarea de Paşte.

    Mă duc şi azi la izvorul nădejdii
    Găleata credinţei din nou mi-o încarc
    Căci drumul e lung şi plin de primejdii
    Şi cel rău pândeşte cu săgeată în arc!

    Mă duc şi azi la izvorul vieţii
    Cu apă cerească şi foc mă botez
    Retras meditez şi frământ ca asceţii
    Plămada de dor, năzuinţă şi crez.

    Mă duc şi azi la izvorul divin
    Ce-adapă toate Saharele lumii,
    Poposesc la oaza cu pâine şi vin
    Dezbrăcând frământările humii.

    Mă duc şi azi şi iar mă voi duce
    Şi mâine, şi-apoi în fiece zi.
    Ce apă e-n el, curată şi dulce
    Şuvoi nesecat de eterne tării!

    Izvorul acesta e Domnul Isus!
    El şi azi, cum ieri, spre mâine se varsă
    Izvorând nu de jos, din adânc, ci de sus
    Pe cel însetat resplendid îl lasă!

    –––––

    Tema poemelor mele

    Tema poemelor mele
    Eşti Tu, cel mai mare Poet.
    Versuri stropite cu stele
    Zboară-n aripi de sonet.

    În cartea noastră e toată
    Aroma de dor, clocotind!
    Şi-n filele vieţii-mi înnoată
    Dulci amintiri, răscolind.

    Pe inima Ta sunt o floare
    Pe inima mea eşti fior
    Şi râde atâta ninsoare
    În cartea noastră de dor.

    Pe sufletul meu eşti pecete
    Pe palmele Tale sunt cui
    Spre Tine mă sui şi mi-e sete,

    Cu toată apa din Grui!
    Când dorul cu dor se-mpereche
    Tu-n Cartea Vieţii mă pui.

    ––––––

    Voi fauri

    Neţărmurită Doamne ţi-e iubirea
    Izvor de veşnic har şi de mister!
    Îi văd efervescenţa ei la cruce
    Inseminând în om un strop de cer.

    Voi făuri din graiul meu o odă
    Şi-o voi lăsa să zboare mai presus
    De lut, de neputinţă şi de moarte
    Drept imn de mulţumire lui Isus.

    Că-n El, Tu ţi-ai încondeiat chenarul
    Să vadă omul cât eşti de măreţ,
    Să vadă lumile de Tin’ create
    Că pentru el ai dat supremul preţ!

    Ţi-e infinită Doamne bunătatea
    Cu ea-l îmbraci pe omul păcătos
    Atunci când de pe căile deşarte
    Aleargă la lumina lui Cristos.

    Când vinovat îşi vede goliciunea
    Şi se întoarce-acasă umilit
    Tu îi aşterni balsamul Tău în cale
    Şi îl îmbrăţişezi în bun venit.

    Voi făuri din graiul meu cântare
    Şi-o voi lăsa să zboare peste munţi
    S-audă toţi că-n Isus dai odihnă
    Celor trudiţi, împovăraţi, desculţi.

    Nemărginită ţi-e şi îndurarea
    Vindeci cu ea pe orice om căzut
    Te-apleci spre-al ridica din fundul gropii
    Căci vezi în el ce nimeni n-a văzut!

    Îl speli în jertfa sfântă, minunată,
    Îl scoţi din văgăuna de noroi,
    Îl ungi cu mir, îi pui inel în deget
    Şi-n legământ rămâneţi, amândoi.

    Din graiul meu, solie-naripată
    Voi făuri şi-o voi lăsa să zboare
    Să ştie lumile de azi şi mâine
    Că Tu eşti Doamne, Dumnezeu Salvare.

    –––––

    Mi-e dor

    Mi-e dor de patria de sus
    Mi-e dor de casa părintească
    Mi-e dor de Domnul meu Isus
    Mi-e dor de nunta-mpărătească.

    Mi-e dor de aerul curat
    Din zările de ametist,
    Taborul binecuvântat
    Unde odihna este Crist.

    Mi-e dor de pacea din Sion
    Cu scutul ei diamantin,
    C-aici, în vale,-n Babilon
    E doar văpae şi venin.

    Mi-e dor de aura din slavă
    Ce din Cuvânt am cunoştinţă,
    De dor mi-e inima bolnavă
    După eterna locuinţă.

    Mi-e dor să văd Edenul sfânt
    Să mă desfăt în lunci divine,
    Ieşind din cortul de pământ
    Să zbor spre ţărmuri cristaline.

    Mi-e dor de-a cerului splendoare
    Mi-e dor de-a slavei contopire
    De-a Mirelui îmbrăţişare
    De moştenirea în iubire.

    Mi-e dor de-al dragostei Izvor
    De zorile ce n-or s-apună,
    De Tatăl meu, atât mi-e dor,
    Cât vorbe nu-s de-ajuns să spună!

    Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor întruna
    De Adevăr şi de Lumină,
    Întregu-mi dor, pe totdeauna,
    După cerescul Domn suspină!

    ––––-

    Neprihanitelor simtiri

    Neprihănitelor simţiri
    Ce-n suflet mi-aţi crescut tăcute
    Cu muguri albi de mulţumiri
    În flori gingaşe de iubiri
    Pe glia vechilor cucute,

    Înveşmântate-n adorare
    În voi e-o horă de fiori,
    Adevărată sărbătoare,
    Un strop de cer în închinare
    Şi-o simfonie de viori!

    În voi e zumzet de albină
    Într-un concert înălţător,
    E-un stup cu faguri de lumină
    Adus din tainica grădină
    A Veşnicului Ziditor.

    În voi aprinse Creatorul
    Exuberanţe îndrăzneţe!
    În voi, Cristos Mântuitorul,
    Şi-a deşertat din plin izvorul
    De Adevăr şi frumuseţe!

    Zvâcneşte-n voi un dor curat –
    Dorul Miresei după Mire!
    Veşmântul nou l-aţi îmbrăcat
    Şi-n jertfa Lui v-aţi cununat
    Întru eternă contopire!

    Neprihănitelor simţiri
    Vă port în pieptul meu mereu.
    Din glia zilnicei trăiri
    Duceţi prinos de mulţumiri,
    Buchet de flori lui Dumnezeu.

    –––––

    Iertarea

    Toate neputinţele ce le-aveam în suflet,
    Greşuri şi păcate, lunecări năuce,
    Le-am legat cu rafii, le-am cărat în spate
    Şi-ntr-o zi stelară le-am depus la cruce.

    El mă aştepta cu ardoarea verii,
    M-a cuprins în braţe şi-am plâns amândoi.
    Au înmugurit, de iubire, merii
    S-au înfipt în ceruri într-un nou altoi.

    Patimile toate după şarga lume
    Aruncate-au fost în marea uitării!
    Mi s-a dat o haină albă şi un nume
    Înmatriculat cu sângele iertării.

    Doamne ce odihnă, ce adâncă pace
    Mâna Ta străpunsă, sufletului meu
    Datu-i-a! Acum, nu ştiu ce m-aş face
    Dacă nu mi-ai fi Tu, frate, Dumnezeu!

    –––––

    Ce frumusete rara

    ce frumuseţe rară e litera iubirii!
    străpunsă s-a lăsat pe-un lemn de sicomor
    şi-n timp ce sângera în cuiele orbirii
    eu, în osânda ei, muream
    să nu mai mor.

    ce frumuseţe rară e lacrima iubirii!
    îmi vine între ţărmuri de inimă s-o strâng!
    când am văzut-o dalbă în ochii Nemuririi
    eu, fiul lui Caiafa, plângeam
    să nu mai plâng.

    ce frumuseţe rară e flacăra iubirii!
    dac-aş sorbi-o-ntreagă aş deveni un rug.
    cu ea aş măsura destinul contopirii,
    de iadul îngheţării fugind
    să nu mai fug.

    ––––

    Ecce cor meum (iata inima mea)

    pe umerii mei mai atârn-o pustie
    de care-n răstimpuri încinse, mă mir!
    şi-n jariştea mea glosematica scrie
    cu litere mici panoplii de ghimbir.

    va mai muri o perenă-ntrebare
    ascunsă ca firul de lână în pled.
    ah, câtă propensiune e-n stare
    să-nghită speranţa în care mai cred!

    încet, din premiză răsar două nume
    doi oameni se luptă în inima mea.
    firescul mă vrea catatonic în lume,
    iubirea mă trage angelic spre ea.

    pe umeri încep să-ncolţească cuvinte.
    Tu, Doamne, le fă alfabeturi de grâu.
    atunci cand pustia va râde, fierbinte,
    eu, cu credinţa s-o-ngurgui în frâu.

    astea ar fi cateva din poeziile mele care pot fi prelucrate si puse pe note. bineinteles, nu m-am gandit la cantare cand am scris poezia…

    Dinu.

  7. ionatan spune:

    Dragii mei, va mulţumesc. Am ce face, cateva zile.😉

  8. Lia spune:

    Daca gasesti ca printre poemele mele este ceva demn de cules, m-as bucura sa selectezi o poezie, sa devina cantec.

  9. ionatan spune:

    Imi pare rau, Lia, e deja tarziu, nu mai este timp pentru selectii, materialel au fost deja trimise la Cluj.😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: