Psalmul de sub perfuzor -30-

Iată-mă, Doamne, mărunţind în oglindă impresii despre nesiguranţa dintre maluri a fluviului. Iată-mă visând bâtlanii întortochierii de mine în creuzetul câte unui sentiment, în samavolnicia câte unei clipe viclene, vecină cu disperarea. Iată-mă învrăjbind idei şi obiecte, ca şi când le-aş putea stăpâni…

De ce nu mă ierţi de lume, aşa cum mă ierţi de mine, de ce nu mă îmbraci în fragii ignoranţei, în coclaurii indiferenţei? De ce mă doare lumea ca o atelă prost pusă peste o fractură de iubire pierdută? Atâta cântec am irosit ascultând-o, lumea, şi neînvăţând nimic, atâta simfonie de alint am izgonit, iar pirderea asta trăire numit-o-am, că acum ştiu şi pleava din pumnii bunicului… Dar asta nu mă face grâu.

Acum iernez în durere ca o gospodărie de ţară în sărbători, cu acoperişul în râna apusului. Acum muşc mărul căzut în ierburile anotimpurilor ca şi cum l-aş ţine de cerul albastru, în timp ce iubesc, iubesc, iubesc fără să mai numesc, doar cu iubirea. Acum aerul îl încheg în credinţă şi speranţă, de mă dă iubirea pe dimprejur…

Un răspuns la Psalmul de sub perfuzor -30-

  1. nicholas dinu spune:

    Iată-mă, Doamne…

    Psalmul incredintarii

    Te-aştept în sinodul inimii mele
    Doamne.
    Vino!
    Gândurile-mi se aşează la masa tăcerii
    meditând asimetric.
    Ce-aş putea să-Ţi spun?
    Îţi voi spune cât de fericit sunt
    că Te am în mine!
    Voi zice: “Domnul este Păstorul meu
    nu voi duce lipsă de nimic”.
    Cuvintele vor naşte cuvinte
    şi ca o turmă de mioare
    vor păşuna din palma poienilor mustind de izvoare.
    Voi fi gata a scrie
    cu alăuta buzelor
    “El mă paşte pe păşuni verzi
    şi mă duce la ape de odihnă. Îmi înviorează sufletul
    şi mă povăţuieşte pe cărări drepte
    din pricina Numelui Său”.
    Atâţia fiori
    vor zăbovi la fântâna cu apă vie
    răcorindu-se cu Tine, Doamne.
    Amintiri,
    amintiri şi reflecţii
    de pe potecile timpului
    îţi vor mângâia rănile cicatrizate
    în slăvitu-Ţi trup,
    culegând de pe buze
    zâmbetu-Ţi plin de bunăvoinţă si
    iubire.
    Înainte de a se ascunde dincolo de hotarele
    nopţii
    hotărârile-mi dârze
    vor sta pe promisiunile Cuvântului:
    “Chiar de-ar fi să umblu prin valea umbrei morţii
    nu mă tem de nici un rău
    căci Tu eşti cu mine,
    toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie”.
    Suspendaţi în cearcăne de pace
    şi cunoaştere
    ochii mei se vor sătura de Tine
    Doamne.
    Atunci
    odihnite de aurorele astrale
    din lumina Feţei Tale
    roiuri de nedumeriri
    volume de consumate visuri şi trăiri
    vor zămisli acest psalm al deplinei încredinţări
    când “paharul meu, plin de dă peste el”
    se va revărsa
    spălându-Ţi picioarele prăfuite
    de ţărâna din mine.
    Apoi
    “fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
    toate zilele vieţii mele”
    căci Tu eşti cu mine, Doamne,
    mysterium sacrae
    Divini Redemptoris
    Luceafăr etern de topaz
    şi safir
    eu
    nou născutul glas
    în candidul nadir.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: