Crăciunu-I sfânt, încet, la tine-n gânduri!

Cu brazi, beteală-mpodobim minciuna,
îi punem vieţii verzi ghirlande verzi:
între atâtea stele nu-i nici una
în care-aşa ca magii, tu să crezi?

Pe cerul tău nu-i boltă de serviciu
în noaptea sfântă să-ţi aminte vestea?
Nu-i un cârcel de cosmos, nu-i capriciu:
e semnul care-ţi spune iar povestea.

Topită-n mintea ta ca o fondantă,
lumina clară n-a lăsat nimic?
Vreun fulg de nea prin care- vie fantă-
tu Bethleem să vezi, măcar un pic?

Eşti osul ros de vreme la răspântii
şi îngropat în pulberi de strămoşi,
de nu-nţelegi că altfel pe pământ îi
de când deschise Pruncul ochi frumoşi?

Se oglindeşte-n ei durerea lumii,
suprema-nvrednicire să o poarte…
Dar ochiul tău, proptit în pumni, ca-n fum îi:
Crăciunu-ţi, doar prilej e de păcate?

Ocazie să-ţi surpi cu tot cu ceţuri
mormanii munţi şi văile noroaie
împodobind ghirlandele verdeţuri
cu ale prăbuşirilor şiroaie?

Priveşte-o clipă ceru-n noaptea rece,
mulţimile de îngeri rânduri-rânduri,
priveşte Pruncul care-n joacă-Şi trece
Crăciunu-I sfânt, încet, la tine-n gânduri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: