Numirea

noiembrie 22, 2008

Înainte de oricare toamnă e vântul
Aşa cum înainte de suferinţele Tale sunt eu.
Mă sufereai pe de-a-ntregul, cu amănuntul,
Şi mă aduceai înapoi, mereu.

Înapoi, în lumea mea, între lei,
Cu gurile lor deschise ca fierul…
Leii care se ronţăiau sau nu se ronţăiau între ei,
Cum se învinovăţeşte cu marea, corăbierul.

Înainte de văz e fundul de ochi
Cu lentilele lui anatomice,
Cum oricare ploaie se zăreşte în stropi
Curgând în adâncuri tectonice.

Aşa înainte de mine eşti Tu
Cum înainte de oricare iubit e iubirea.
Nici înainte de Numele Tău nu se poate să nu
Fie cu dragostea-I de Tată, Numirea!