Pământ din cer

noiembrie 13, 2008

De nu ţi-ai văzut niciodată îngerul,
priveşte spre dreapta
Acolo, spre butoniera anotimpului,
Unde se fac una vorba şi fapta
Cu vârful din frunte, al ghimpului.

Priveşte adânc şi lasă-ţi capul spre spate
Cum faci când numeri stelele serii.
Atunci toate lucrurile se fac deodate
Ca nişte îngereşti filacterii.

Da’ ce spun eu că se fac, chiar sunt
Deodatele astea care mă nespun de-s aşa
De alergător pe o întreagă mare
de pe un întreg pământ,
Cum e corabia.

Să ştii că nu poate aştepta să cazi
Ca să te ridice, că de-aia e înger:
Adună şi îţi aduce mâine din azi
Şi pământ din ăla mântuit, din cer!


Pământul e întocmit de Dumnezeul cel Adevărat!

noiembrie 13, 2008

Cum e mai bine? Să stau cu mâinile încrucişate când altul mă fură? Să zic ca el, când altul mă minte? Să las mita să-şi facă lucrarea, când se vede că-i mită? Să mă conformez unei hotărâri judecătoreşti apărută ca urmare a tuturor acestor lucruri şi, ca atare, total greşită?

Se spune despre noi, creştinii, că suntem îngăduitori şi pacifişti, dar cine ar mai avea încredere în noi, dacă nu am fi capabili să ne apărăm pe noi înşine de toate astea? Să izgonim până şi mirosul cămăşii mânjite de carne?

„Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”, ne învaţă Scriptura. Mă gândesc dacă ar fi înţelept să fac public pe blog demersul pe care e posibil să-l fac în justiţie (în justiţia română, desigur!) împotriva unei hotărâri eronate a tribunalului, privind o ieşire din indiviziune. Ceva ce ar fi trebuit să fie extrem de simplu şi corect. Fiindcă aşa e pământul: simplu şi corect. Şi poate fi măsurat de oricine, care ştie puţină geometrie şi are o ruletă… Fiindcă e întocmit de Dumnezeul cel Adevărat!