Unde nimic nu-i prejos

Strigă-mă, Doamne, o dată, de două ori
Până îmi dau ochii şi inima-n flori
Ca o oişte de la care s-au pierdut armăsarii,
Ca plugul, când îi pleacă plugarii.

Eu să răspund o dată, de două ori,
Când se răsfrâng în dimineaţă spori.
Din toate ale mele să răspund, ca vâlceaua,
Sau cum îşi leagănă ecoul de mov, catifeaua.

Apoi să tresalt de un alb înţeles,
Inima toată să îmi bîiguie vers
Cum îi tresaltă unei mirese haina ţesută.
Despre o libertate necunoscută

A fiinţei de a călători peste ecouri, peste rostiri,
Peste oricare sentimente sau amăgiri,
Până la calea lactee a susurului de Hristos
Unde numic nu-i prejos.

One Response to Unde nimic nu-i prejos

  1. aurelmateescu spune:

    Frumos, ca de obicei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: