Adaosul iubirii

Curând prin ţara de piatră a trecut
Albia râului cu părul bălai.
Pe marginea lui au crescut
Înduioşările mele în alai.

Te-am întrebat de ce curcubeul
Nu ştie malurile tuturor durerilor.
Abia târziu înţeles-am că greul
E pasul de-a lungul cerurilor.

Acum amiros alintarea iubirii
Ca pe cea mai neînţeleasă dintre tăceri.
Dă-mă obol clocotirii
În azi, a zilei de ieri.

Atunci când înviai şi alungeai pletele
Hainei Tale să mă cuprindă,
Ieriul şi aziul îşi atingeau cetele
Împletindu-se-ntr-o oglindă.

Acolo mă priveam şi Te vedeam pe Tine
Era o oglindă fermecată, oglinda privirii.
Neînvinge-mă, înălţime,
Cu adaosul Tău, al iubirii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: