Nu zborul e totul

Doamne, nu e totul zborul, planarea fericită,
În aerul oricărei dimineţi trebuie să fie un cuib, undeva.
Altfel, oricine s-ar întreba
De nu ai vrut să ucizi pasărea rătăcită.

Dacă se ivesc vânătorii să aibă unde fugi
Sperietura să-i poată fi învăţătură de minte.
Şi dragostea-i, de acum înainte
Să clocotească o inimă ca a Ta.

Dacă e vreo furtună să aibă acoperişul ei,
Cum are orice copac din câmpie
Când rădăcinile şi le întinde ca să îl ţie
Viu înaintea Ta.

Apoi când va fi să se culce pe de-a întregul şi pe dintot,
Să aibe veşnicia pregătită, ca-n orice cuibuş…
Să nu-i rămână zborurile numai urcuş
Planări golaşe spre nu se pot…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: