Fântâna în clocot 02

***
ies raze din adâncul disperării şi mă descriu
în lungul şi-n latul încrederii caut răgaz
ca scrisorile vechi ca prima iubire
înfoindu-mi-se toamnă peste obraz

Doamne pipăi abia fericirea ca pe o plită încinsă
pe care ard învăţături despre mântuire
îndeobştea lumină cu picioarele mele în ea
ca o îmbietoare călătorire

nu mai ştiu maluri ştiu că plânsul s-a deznodat
şi curge invers cu inima înainte
Tu mă joacă din amintiri şi din nume şi din deodat’
şi mă încă trăire Părinte

***

de la tine încolo eşti tot tu
peste gardul inimii numai Domnul poate sări
cu tine în spate degeaba cari zi de zi
sacul plin amintirile niciodată
nu te vor înălţa
numai dacă afli cum să devii
amintirea lui Dumnezeu

***

pe tălpi îmi pus-ai urma-Ţi
ca o pecete împărătească pe un hrisov
de nu aveam să uit niciodată mersul pe ape
oricât de şchiopătată mi-ar fi credinţa

seamănă uneori cu zborul gândurilor împrejurul privirii
unui eucalipt îndrăgostit de o oază
alteori urmărirea ideii de libertate
nu face decât să amâne trăiri

degeaba zămislesc adâncuri de mări cu îndoielile mele
am urma-Ţi pe tălpi şi nu pot cădea
în niciun loc dintre două vuiri
chiar când crestele lor astupă veline plecări

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: